Garda de Fier

“Am hotărât să-i î­m­puş­căm în două serii de câte opt..”

Între anii 1949 şi 1950, la Lu­goj au fost executaţi în se­cret, pe locul numit Dea­lul Ciurii, un număr im­pre­sio­nant de partizani.

Autorii masacrului au fost o echipă a morţii, condusă de ma­io­rul de miliţie Eugen A­li­mă­nescu, împreună cu sadicul maior de securitate Zoltan Kling.

Săptămânalul Re­deş­tep­tarea vă dezvăluie măr­tu­riile cutremurătore ale că­lăi­lor, puse la dispoziţie de dr. Gheorghe Petrov, expert investigaţii speciale, în ca­drul Institutului de In­ves­ti­ga­re a Crimelor Co­mu­nis­mu­lui din România.

“În urma investigaţiilor pe care le-am întreprins pri­vind crimele atroce din Dea­lul Ciurii, am ajuns la concluzia că de fapt au fost două execuţii şi nu doar una, aşa cum s-a crezut. Pri­ma execuţie este legată de un număr de şapte persoane din “ lotul Spiru Blănaru”. A­cest prim lot important de par­tizani capturat de se­cu­ri­tate, a fost compus din 12 per­soane. Cinci au fost con­dam­naţi la moarte şi exe­cu­taţi la Pădurea Verde în data de 16 iulie 1949, iar restul de şapte persoane au primit condamnări la ani grei de muncă silnică, apoi au fost în­carceraţi la Gherla. La pro­punerea Securităţii, pa­tru persoane au luat ho­tă­râ­rea ca şi cei încarceraţi să fie ucişi şi îngropaţi în secret. Iniţial s-a crezut că au fost împuşcaţi tot la Pădurea Verde, dar, din documentele intrate anul acesta în posesia mea, se regăsesc informaţii precise privind execuţiile făcute de Alimănescu şi Kling în zona Lugojului. Decizia privind soarta celor şapte a fost luată de ministrul de in­ter­ne Teohari Georgescu, mi­nistrul adjunct Marin Jianu, şeful Securităţii Gheor­ghe Pintilie şi adjunc­tul acestuia Alexandru Ni­col­schi. Această misiune specială i-a fost încredinţată maiorului de miliţie Eugen Alimănescu şi maiorului de securitate Zoltan Kling”, ne dezvăluie Gheorghe Petrov.

Informatorul Alimănescu şi geamgiul Kling

Cine sunt cei doi “măcelari” ai grupurilor de partizani ? Eugen Alimănescu este an­gajat în 1945 ca informator plătit la Poliţia Capitalei. Da­torită modului său vio­lent de a rezolva lucrurile, este avansat şi numit şef al echipei “Fulger”, un fel de pluton de execuţie format din oameni aleşi de el, pentru a stârpi borfaşii şi bandiţii din cartierele rău famate ale Bucureştiului. După înfiinţarea Miliţiei, în vara lui 1949, este încadrat cu gradul de maior şi preia odioasa funcţie de şef al Serviciului 4 Bande din Direcţia Judiciară a Miliţiei. Din ordinul lui Marin Jianu, adjunctul ministrului de interne misiunea lui este de a urmări şi neutraliza cu sân­ge rece cuiburile de par­ti­zani, unde dă dovadă de ex­ces de zel. Acest ucigaş este totuşi sursa de in­spi­ra­ţie pentru marele regizor Sergiu Nicolaescu, care îl transformă în celebrul “co­mi­sar Moldovan”. În anul 1951 este exclus din partid, anchetat şi încarcerat la Canal. Eliberat după doi ani, este rearestat în 1954 şi dis­pare în circumstanţe ne­cu­noscute. Totuşi în arhiva fostei Securităţi există o declaratie datată 2 iulie 1954, în care explică cri­me­le de la Lugoj. Despre Zoltan Kling se ştiu destul de puţine informaţii per­so­na­le, în raport cu no­to­rie­ta­tea sa de ucigaş şi plăcerea de a-şi tortura victimele. Din arhiva C.N.S.A.S. re­ie­se că s-a născut la Timi­şoa­ra în 25 mai 1912. Se ştie că a lucrat ca geamgiu, apoi în 1948 este încadrat ca maior şi devine şeful Serviciului Securităţii judeţene Severin cu sediul la Lugoj. Participă la toate acţiunile de an­che­ta­re şi anihilare a mişcării de partizani din zona Ba­na­tului. Din mărturiile su­pra­vie­ţuitorilor se ştie că a fost cel mai sadic şi temut an­che­tator dintre toţi. Este tre­cut în rezervă cu gradul de lt. colonel în anul 1954. În 1970 este internat în Secţia de Neuropsihiatrie a Spi­ta­lu­lui din Lugoj, unde moare cinci ani mai târziu, com­plet nebun şi apăsat de o­ro­rile pe care le-a făcut.

Filmul execuţiei “lotului Blănaru”

“Cu câteva zile înainte, ma­iorul Alimănescu a venit din Bucureşti pentru a găsi îm­pre­ună cu maiorul Kling, un loc propice execuţiei. Au sta­­bilit de comun acord cu co­lonelul Coloman Am­bruş, directorul D.R.S. Ti­mi­şoara şi cu adjunctul său ma­iorul Aurel Moiş, că Dea­lul Ciurii din Lugoj va fi scena masacrului. La ce­re­rea Securităţii Timişoara, cei şapte deţinuţi au fost a­duşi de la Gherla pentru un a­şa-zis supliment de an­che­tă. Referitor la execuţia din 2 august 1949, plutonul de execuţie era format din pa­tru ofiţeri de la Brigada 4 Bande – maiorul Alimă­nes­cu, lt.maj. Alexandru Ghiţă, lt. Mircea Săgeată şi lt. Ra­du Vişan. De la Lugoj, pre­ci­zează Alimănescu că erau maiorul Zoltan Kling, unul dintre şoferii de pe GAZ-ul sovietic fără să spună nu­mele (şoferii lui Kling erau patru la număr- Ion Mun­tea­nu, Ghiţă Nedelcu, Mu­ra­ru şi Bumbescu ), iar de la Ti­mişoara era un căpitan şi şoferul dubei. În noaptea de 1 pe 2 august, grupul format din Nicolae Ghimboaşe, Gheorghe Popovici, Petre Puş­chiţă – Liber, Aurel Ver­ni­chescu, Gheorghe Smul­tea, Teodor Ungureanu şi Gheorghe Luminosu, a fost scos din Penitenciarul Ti­mişoara de către lt.maj. A­lexandru Ghiţă şi adus cu duba la Lugoj. După ce au fost împuşcaţi, cei şapte au fost aruncaţi în două gropi comune. În certificatele de deces care au fost înmânate familiilor, cauzele morţii sunt naturale, de genul, hi­per­tensiune arterială, infarct sau TBC“, precizează G. Pe­trov.

Partizani dobrogeni executaţi pe Dealul Ciurii

Câteva luni mai târziu, în martie 1950, un număr de 16 oameni cad seceraţi de gloanţele aceloraşi cri­mi­nali. Povestea “lotului 3” din gruparea dobrogeană “Mişcarea de Rezistenţă” condusă de legionarii Gogu Puiu şi fraţii Fudulea începe în 1948 şi se încheie un an mai târziu, în 1949 când este distrusă de Securitate. A­ceştia nu au luptat direct cu trupele de securitate şi nici nu au fost izolaţi în munţi. Ei făceau parte doar din persoanele care se o­cu­pau cu aprovizionarea sau cu adăpostirea fugarilor. De aceea pedepsele lor erau între 15 şi 20 de ani de în­chi­soare. Cei care au fost ucişi sunt: Marin Cenuşe, Ni­colae Dobromir, Duţu Ma­nea, Alexandru Gogu, Ioan Filip, Gheorghe Guşi­ţă, Constantin Lache, Du­mi­­tru Negroiu, Iordan Ni­co­lau, Ioan Piţigoi, Nicolae Roşculeţ, Stere Stercu, Gheorghe Tofan, Gheorghe Tomoşoiu, Ioan Topârceanu şi Constantin Tudoran.
Declaraţia lui Ali­mă­nes­cu, obţinută recent din ar­hi­va fostei Securităţi, explică cinic şi cu lux de amănunte cele întâmplate în dimineaţa de 10 martie 1950. După ce numele celor ce urmau să fie împuşcaţi a fost obţinut în urma unui telefon de la Bucureşti, potrivit planului diabolic, cei 16 sunt aduşi de la Penitenciarul Ti­mi­şoa­ra, la Lugoj, unde îi aştepta aceeaşi echipă a morţii. În depoziţia sa din 1954, Ali­mănescu declara an­che­ta­to­ri­lor: “Am hotărât să-i î­m­puş­căm în două serii de câte opt. Execuţia a decurs foar­te bine, însă la a doua serie a mers greu, căci pe cei opt i-au adus cu cătuşele nituite şi nu am putut să le scoatem căci nu aveam scule. Mun­cind la ele, am ajuns la ora 5 – 6 dimineaţa şi cum în­ce­pu­se să se lumineze de ziuă şi circulaţia pe şosea se în­de­sea, am luat hotărârea de a-i băga în groapă, aşa cu cătuşe cu tot, garantându-mi Kling că va lua el măsuri ca cineva să supravegheze să nu dea cineva peste ei. Lu­crul acesta a uitat să-l facă, iar nişte ţărani dă­du­se­ră peste gropi, însă s-au luat măsuri ca nimeni să nu ştie despre ce este vorba. Ca­da­vrele au fost mutate de a­co­lo, după ce, împreună cu oa­menii mei am făcut să dis­pară şi cătuşele de la pi­cioa­re”.
Împuşcăturile au fost au­zite de câţiva ţărani, aflaţi din întâmplare în zonă. “Cei opt ţărani din localitatea Să­ceni, care se întorceau de la moară, au auzit îm­puş­că­tu­rile şi speriaţi au povestit cele întâmplate pre­şe­din­te­lui executiv, un anume An­ghe­loni. Acesta a spus du­ba­şului din sat să adune oa­menii care vor să meargă cu el în pădure, să vadă despre ce este vorba. Au desfăcut prima groapă, iar mortul a­vea cătuşe la mâini şi pi­cioare. Imediat au anunţat Miliţia din Lugoj, care nu a­vea cunoştinţă de crima pe­trecută. În timp ce miliţienii erau la faţa locului, în zonă a apărut Kling însoţit de se­curişti. Timp de trei zile lo­cul a fost păzit de Se­cu­ri­ta­te, iar echipa lui Ali­mă­nes­cu a desfăcut toate cătuşele apoi au reînhumat vic­ti­me­le. Ţăranii au fost apoi o­bli­gaţi să vină cu lopeţi ca să dezgroape opt din cele 16 cadavre, pe care le-au în­căr­cat în camioane şi le-au re­în­humat în fostul cimitir al să­racilor de pe drumul Ja­bă­rului”, a mai adăugat dr. Petrov.

Locul execuţiei a fost reperat

“În urma investigaţiei am reuşit să reperăm locul execuţiei din Dealul Ciura, pe şoseaua ce leagă Lugojul de Traian Vuia, în dreptul bornei care indică km 14, dar şi localizarea fostului cimitir care este situat la aproximativ 700 de metri de la a doua trecere de cale fe­ra­tă, spre Jabăr”, a men­ţio­nat specialistul.

Pentru me­mo­ria acestor oameni şi pentru familiile lor, fac apel către cei care deţin orice fel de informaţii, să le trimită pe e-mail gheorghe.petrov@gmail.com, sau să sune la 0264. 313.773 ori 0744.516.108, Dr. Gheorghe Petrov, expert in­vestigaţii speciale în ca­drul I.I.C.C.R.
Redesteptarea