Garda de Fier

M-am referit pînă acum la efectul legii 217/2015 asupra încercărilor de condamnare a autorilor genocidului comunist şi a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaţilor după 1989 -protejînd moştenitorii criminalilor care s-au îmbogăţit din pradă. Conex, am vorbit de efectul asupra încercărilor de recunoaştere şi reparare (măcar morală) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor înfruntării ocupantului sovietic). De faptul că pedepsirea „antisemiţilor”, „naziştilor”, ”fasciştilor”, „legionarilor” s-a făcut deja, prin genocid juridic, şi deci, ni se impune azi să criminalizăm pe cei care îşi declară simpatia pentru nişte români vinovaţi (în majoritate zdrobitoare…) doar de patriotism activ/jertfelnic. Am semnalat că legea încalcă flagrant Constituţia, nu numai la nivelul  individual al libertăţii de opinie, exprimare şi asociere, dar şi la acela colectiv al independenţei României democratice – condiţie incompatibilă cu dictarea legilor dinafara cetăţii.

          Pentru a nu periclita numitorul comun al revoltei faţă de încălcarea drepturilor cetăţeneşti şi interesului naţional, am lăsat deoparte pînă acum latura politică a problemei, potenţial generatoare de polemici. Dar ca să nu creadă adepţii prezentului fără adîncime că această dezbatere nu-i priveşte,  trebuie abordată şi această latură, fără timidităţi impuse de corectitudinea politică pe cale de a depăşi în eficienţă terorea practicată de regimul comunist. Este important să cercetăm care idei, atitudini şi fapte ar putea fi reprimate în numele acestei legi, prin etichetarea lor ca „fasciste” sau „legionare”- ca să intuim un foarte posibil scop secund al legii, pe lîngă acela de a impune agenda condamnării holocaustului în dauna aceleia a pedepsirii genocidului comunist.

          Aparenţa obsesiilor faţă de trecut camuflează agenda care ne vizează frontal prezentul şi viitorul. Pericolul real pentru alianţa răpitorilor ţării noastre este să adoptăm atitudini neconvenabile faţă de cotropitorii externi, combinaţi cu uzurpatorii interni ai statului român.  Sesizînd riscul ca naţionalismul să determine rezistenţă faţă de procesul colonizării devastatoare a României, inginerii coştiinţelor masei încearcă să ne intimideze, delegitimînd/paralizînd etosul naţional, instinctul comunitar, reflexul anticorpic. Umbra legionarilor e doar o ţintă aparentă – adevăratul scop este combaterea acelor idei care ar putea deranja ocupaţia actuală a României, în numele faptului că sînt similare cu concepţii care au dus la tragedii – în interbelic.       

Ca să revelăm această manevră a legiuitorilor, să pornim de la extrase din textul legii:  

 „[]Art.2. []prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob []
Art.3 a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist.[]
Art.5 [] şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.[]
Art.6 [] (3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

          Atenţie maximă la fragmentul: „schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist”. E un fel de lapsus, care trădează plenar intenţiile liberticide. Nu e vorba deci numai de combaterea xenofobiei şi urii etnice – obiectiv umanitar care ar fi de înţeles (deşi nu cu forcepsul trebuie apărat). Ci de cuminţirea plebei din colonie, ca şi cum lanţurile normelor existente nu ajungeau.  Dacă ne vom opune mafioţilor sau ocupanţilor care ne subjugă, satelizează, distrug sau umilesc, vom dovedi eventual naţionalism extrem, prin trimitere la atitudinile similare ale legionarilor (manifestate într-un context istoric puţin înţeles de cei ce nu l-au studiat). Analogia cu prezentul putînd fi considerată cum vrea de către fiecare, inclusiv de judecătorii care vor decide cine trebuie închis pentru un anume tip de fapte şi idei.

Să ne amintim deci cîteva dintre ideile celor care sînt astăzi declaraţi în bloc criminali, împreună cu toate ideile lor, pentru că e foarte posibil ca de-abia unele dintre aceste idei să fie ţinta vie a promotorilor din umbră a legii:

1. Ideea ca resursele ţării (pămîntul în primul rînd) nu trebuie să cadă în mîna străinilor şi că naţionalităţile conlocuitoare (îndeosebi cele venite de curînd şi neasimilate) nu trebuie să domine viaţa socială, economică, culturală, politică. Aceasta fiind motivaţia principală a antisemitismului din epocă, legionarii declanşînd un fel de război civil pentru această cauză. Şi l-au pierdut, cu mari pierderi pentru toate părţile beligerante. Nu ştiu cît mai contează dacă le dăm sau nu (în vreo măsură) dreptate – pentru ce au gîndit sau făcut atunci.  Întrebarea actualizantă este: cui foloseşte azi ca ideologia  naţionalistă să fie pusă azi la sîlpul infamiei (orice putînd susţine că a devenit „extremistă”), ca „antisemitismul” să fie condamnat la Bucureşti în timp ce  „antiromânismul” nu este (şi nici pomeneală ca să fie incriminat la Tel Aviv) ? 
2. Ideea că pătura politică a timpului era fatal coruptă, că lucra pentru interese proprii sau străine şi nu pentru cei pe care pretindea că îi reprezintă, deci că democraţia era o farsă. Să presupunem că legionarii s-ar fi înşelat în evaluarea situaţiei din interbelic, că politicienii români cu care s-au războit atunci au fost nişte patrioţi, pe care legionarii nu i-au înţeles,  încît le-au deranjat funest ctitorirea României Mari. Înseamnă asta că, pentru că a fost legionară, e veşnic greşită (azi, de exemplu?) ideea că democraţia/reprezentarea devine uşor farsă, că trebuie incriminată teza că politicienii capturează/uzurpă statul pentru a controla eficace populaţia prinsă în capcană – în interesul păturii exploatatoare/profitoare?
3. Ideea că românii trebuie să fie sudaţi într-un stat organic, să definească un corp naţional coerent, sub polarizarea unui interes comun dominant, pentru a putea rezista disoluţiei şi cotropirii. Putem respinge această viziune ca gregară sau totalitară-mai ales dacă sîntem adepţii libertăţii, alterităţii, nonconformismului (cum sînteu, de exemplu). Dar interzicerea unei astfel de viziuni „integriste” nu poate decît conveni celor care ar dori dispariţia organismului românesc în magma „europeană” sau mondială. Culmea fiind că denunţăm „fascismul” într-o epoca în care dominaţia absolută a statelor asupra populaţiilor victimă a devenit normă de civilizaţie.
4. Ideea că românul adevărat este obligatoriu creştin şi statul trebuie să susţină activ o credinţă de referinţă poate deranja pe aceia care vor să fie trataţi camaradereşte de concetăţeni, indiferent de orientarea lor religioasă. Dar cine poate judeca – în contextul unei epoci rămase în urmă -aspiraţia la omogenitate metafizică a unui neam supus atîtorvicisitudini morale şi unei presiuni „progresiste” distrugătoare de identitate? Denunţarea „fundamentalismului creştin” de către cei care susţin „excepţionalismul evreiesc” fiind incongruentă şi dubioasă.  Cine are interesul să stîrnească antisemitism cenzurînd cultul martirilor în bisericile în care românii îşi caută azi sensul/refugiul?
5. Ideea că marile cauze trebuie plătite cu sacrificii, că puterea trebuie înfruntată bărbăteşte, că eliberarea cere luptă, atunci cînd acţiunea antisistem se loveşte de aparatul juridico-represiv. Oricine poate deplînge/condamna ca inoportună/nocivă ridicarea legionarilor împotriva puternicilor vremii lor. Dar dacă însăşi ideea de război contra uzurpatorilor statului, de mişcare de eliberare, este pusă la stîlpul infamiei – atunci aşa zisul reglaj al conturilor cu istoria are alt scop: criminalizarea revoltei faţă de mafiile care acaparează statul. Acesta este evident rostul pentru care în această lege este penalizată „recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice” – o atitudine pe care legionarii ar fi compromis-o în veci.
6. Ideea că România trebuie să se alăture imperiilor în ascensiune, aparent cîştigătoare, aparent purtătoare a unor valori similare celor considerate benefice pentru noi. S-a dovedit deja cîta fost ea de perdantă – faţă de Germania lui Hitler sau URSS-ul lui Stalin. A incrimina azi acest tip de poziţie vasală ar însemna să nu ne mai gudurăm josnic pe lîngă imperiul american – noul nostru stăpîn vremelnic. Cine vrea să prelungim capitularea din 1944, asumînd în continuare fără crîcnire propaganda învingătorilor noştri (pînă la pragul de a nu-i deranja, reproşîndu-le genocidul comunist) şi agenda lor imperialistă, trebuie să o lase mai moale cu aplecarea nazistă sau fascistă a legionarilor, zdrobiţi de un Antonescu -aliat cu Hitler şi apoi de un PMR/PCR- aliat cu Stalin.
7. Ideea muncii voluntare/patriotice, deşi grav compromisă de regimul comunist, nu poate nici ea fi incriminată – ca principial nocivă. Poate că e mai demn să munceşti un timp gratis decîtsă fii taxat sau inflat continuu. Pledoaria pentru disciplina excesivă ne poate irita, dar  nu putem nega eficacitatea ei în gestiunea unor proiecte. Ca să nu mai vorbim de ideea cultivării muncii şi cinstei – drept criterii de promovare în societate, pe care aş vrea să văd cine o va declara vinovată. Şi mai sînt multe „idei legionare”, cum ar fi denunţarea individualismului, mercantilismului, speculei – care sînt manifest adecvate actualităţii – deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.
8. În fine, „deasupra deasuprelor”, să incriminăm poziţia consecventă a legionarilor faţă de comunism, plătită atît de scump? Nici pe acest subiect nu putem spune că au avut dreptate ? Să dăm satisfacţie urmaşilor celor care i-au măcelărit pe legionari, pentru că au opus rezistenţă instalării comunismului? Pentru ce, pentru cine?  Interesele pe care le putem presupune în spatele unei astfel de răsturnări a adevărului – ne dau fiori.

          Păpuşarii lumii de azi încearcă să ne dicteze trecutul ca să nu scăpăm către un alt viitor. Cei care recomandă supuşilor să adere la ideologia stăpînilor pot fi presupuşi agenţi ai acestora.

Aş dori să ni se explice care sînt ideile legionare ce trebuie eradicate, încît să nu poată fi actualizate –  pentru că sînt socialmente nocive (şi nu pentru că ar deveni arme contra sistemului  care ne degradează patologic).

          Explicitarea concepţiilor, ideilor şi faptelor incriminabile – ca legionare- este strict necesară nu  numai pentru predictibilitatea juridică ci şi pentru predictibilitate politică. Trebuie să ştim ce fel de concepţii, idei şi fapte doresc de la noi cei care au puterea să ne dicteze legile. Şi pentru a ne putea conforma precis şi pentru  a ne putea opune precis.

Ioan Roşca, 20 august 2015
Sursa: piatauniversitatii.com