Garda de Fier

Director: Toma Vlădescu

♦ “ÎNVIEREA” (2) (săptămânal de politică si cultură românească). Director: Toma Vlădescu. Anul I, Nr. 1, 22 Septembrie 1940, Bucuresti. În primul număr editat, sub titlul “Procesul Naționalismului Românesc – Scrisoare D-lui Horia Sima, vice-presedintele consiliului de ministri”, Toma Vlădescu, directorul publicației, pledează pentru apropierea si colaborarea celor două tabere naționaliste (cea cuzistă si cea legionară), ca un gest al acestei mari împliniri – recte victoria naționalismului dela 6 Septembrie. “Abia atunci, prin rostul atâtor jertfe de ieri, se va ridica singurul cântec biruitor, al bucuriei celei mai de sus, al învierei…” Alte demersuri, în acelasi sens si ton, se observă si în numerele viitoare invocate în numele “naționalismului integral” pentru un “corp național” din care nu ar trebui să lipsească A. C. Cuza, “acela care ne-a dat tonul întâi si care ne-a învățat pe toți”, si care, spre frustrarea autorului Toma Vlădescu, “nu este totusi nicăieri chemat, si nicăieri nu apare!” (vezi articolul intitulat “Generalul Antonescu si Misiunea lui”, 6 Oct. 1940). Evident, se încerca ignorarea voită a violentei istorii a relațiilor dintre cele două miscări¹⁾, cu preponderență a celei cuziste despre care atenționa Corneliu Codreanu: “Legionari! Să nu uitați niciodată că acesti oameni, zisi ‘frați cuzisti’, ne-au pălmuit sufletele si ne insultă mereu fără rusine…” Desigur, asa cum era de asteptat, acestor demersuri nu li s’a dat urmare…

Tipografia “Universul”, Bucuresti.

^1)_____
– Vezi relatarea despre “Înmormântarea legionarului Mihai Țurcanu din Siret” apărută în ziarul “România Crestină”, Chisinău (IV, Nr. 60, 2 Ianuarie 1938): “Zilele trecute a fost înmormântat legionarul Mihai Țurcanu, din Siret-Rădăuți, care, în timpul campaniei electorale, a fost omorît de către faimosul cuzist Nichifor Robu. La înmormântare au luat parte circa 20.000 români…” A se vedea si articolul “Dela Gheorghe Grigor la Mihai Țurcanu” publicat în acelas număr al ziarului de Fluor Dan Rădulescu, cum si anunțul referitor la “Arestarea lui Nichifor Robu” cu subtitlul “Asasinul celor doi legionari din Siret a fost depus la închisoare”, în care se spune: “Rădăuți. – Parchetul Trib. Rădăuți a emis mandat de arestare contra fostului deputat cuzist, Nichifor Robu, care, în fruntea unei bande de derbedei, a atacat un grup de legionari, reusind să asasineze pe doi din ei…” Scurta guvernare cuzist-gogistă în parcursul ei dela 29 Dec. 1937 la 10 Feb. 1938 (un adevărat pavaj politic dirijat din umbră de Caroll al II-lea pentru instituirea unei dictaturi personale, în pofida rezultatelor alegerilor electorale înregistrate la 20 Decembrie 1937), îi eliberează pe cuzistii participanți la asasinat, în mijlocul unei indignări generale, fapt ce reiese si din rândurile următoare: “Cernăuți. – S’au împlinit sase săptămâni în ziua de 23 Ian. 1938 dela moartea legionarului Mihai Țurcanu, asasinat în ultimele alegeri generale de bandele unui partid care îsi spune naționalist. Populația crestină bucovineană, care se află sub impresia oribilului asasinat, este adânc revoltată de faptul că ucigasii, în loc să fie adusi în fața instanțelor judecătoresti, se plimbă liberi pe străzile Cernăuților si ocupă în disprețul tuturor legilor cele mai înalte demnități…” (ziarul “România Crestină” – “Parastas pentru Mihai Țurcanu, IV, Nr. 68, 30 Ianuarie 1938, pg. 4). În privința cuzistilor, vezi si Circulara Căpitanului intitulată “Pentru dusmanii Miscării Legionare” apărută în ziarul “România Crestină” în preziua alegerilor (III, Nr. 58, 19 Dec. 1937). De convergență, “Cronologia Legionară” publicată în “Almanahul ziarului “Cuvântul” pe anul 1941”, descriind fărădelegile si asasinatele comise de cuzisti asupra legionarilor, lucrarea “Cronica unor violențe politice” de Nicolae Rosca apărută în Ed. “Miscării Legionare” dela Madrid, 1991 (omorîrea la Ploesti a legionarului I. Varjac la 8 Februarie 1938), dar în special ziarul “România Crestină” (IV, Nr. 65, 13 Feb. 1938), care consemnează uciderea (sub acoperire cuzistă) la 6 Februarie 1938 în satul Măineasca – Fierbinți-Petrăchioaia (jud. Ilfov) a studentului legionar Florian Popescu, asasinarea lui Dumitru Mija în acelasi loc si împuscarea gravă a legionarului Constantin Grozea, toți acestia căzuți în cadrul reprimant al guvernării sus amintite, împodobită cu un Pres. al Cons. de Ministri în persoana lui Oct. Goga, un ministru de interne însemnat de istorie drept “asasin sadic” cu numele de Armand Călinescu zis “Chiorul”, sau un hulitor notoriu de talia lui Istrate Micescu ca ministru al externelor, el însusi externat de constiința românească prin afirmațiile insultătoare aduse eroilor Moța-Marin. (Dorim să facem o mică paranteză – chiar dacă nu intenționăm să lungim la nesfârsit această însiruire si realitate tristă a faptelor -, pentru a ilustra un mic tablou al violențelor antilegionare înregistrate si în timpul propagandei Partidului “Totul pentru Țară” pe parcursul lunilor Noembrie – Decembrie 1937, legionarii de mai jos fiind UCISI, victime – fie ale bandelor de ciomăgasi si cuțitari liberali, celor cuziste sau autorităților represive, toți morți în credință legionară: Ion Țârcolea, din com. Săveni (Ialomița), Nicolae Țurcanu, muncitor din Rădăuți, Dumitru Soroceanu din Sulta (Hotin), Brumaru Constantin, mort în urma schigiuirilor suferite la poliția din Constanța).
Nicolae NIȚĂ