Garda de Fier

Director: Valeriu Cârdu

♦ “CUVÂNTUL NOU” (tribună independentă de luptă si informație naționalistă). Director: Valeriu Cârdu¹⁾. Bilunar si lunar. Anul I²⁾, Nr. 1, 17 Februarie 1936, Satu-Mare. Printre colaboratori: Ion. I. Moța, Ion Banea, Prof. univ. Dan Rădulescu, Puiu Gârcineanu, Dragos Protopopescu, A. Bandiciu, Ioan N. Cruceanu, Th. I. Țucanovici, Nicolae Brana (grafică), Mihai Novac, Ionel Sugar (Ion Siugariu), Prof. Ion Mărgineanu, Grigore Bugarin, Valeriu Cârdu (substanțial, cu versuri, cronici, însemnări, note si pilde legionare), s.a. Ținem să evidențiem din cuprins: “Un nou fenomen social: taberele de muncă” purtând semnătura lui Ioan N. Cruceanu (subiect extins în mai multe numere ale publicației), extrăgând din mențiunea autorului: “Cuvântul Nou” deschide glas peste văi si munți; în timpul când tineretul condus de vizionarul care a străbătut cu privirea fulgerătoare până dincolo de zări, a impus opiniei publice românesti, chiar si la o parte din străini fenomenul: tabăra de muncă…, vom căuta să analizăm acest fenomen sub toate aspectele”. Scopul acestor tabere: “o lume nouă, fundamentată pe un om nou, pe un nou suflet si crescută în dogma unor credințe de fier”, o “scoală nouă” de “educație sufletească” la finele căreia să se înalțe omul de tip nou: omul de bun simț, omul de credință, omul de luptă, omul de muncă, omul corect, omul drept, omul tare, omul mare (Anul I, Nr. 2-3, 1936). Alte articole de interes: Prof. Ion Mărgineanu – “Comunismul si imperativele neamului” (Anul I, Nr. 6-7, 1936): “Comunismul – spune autorul – e un sistem social monstrous pentrucă nu se clădeste pe realitățile firesti ale vieții. Perverteste sensul vieții prin faptul că transformă mijlocul în scop” si “degradează pe om depărtându-l de D-zeu si disolvând morala, virtutea”. Tot în cuprinsul numărului amintit mai sus, Valeriu Cârdu semnează articolul intitulat “Țară românească încotro?”, avertisment si angajament curajos în acelasi timp în vremurile tulburi de atunci, din care ținem să desprindem: “…Țară de basm măestrit, – țara lui Stefan Vodă si-a lui Mihai Viteazul, a lui Vodă Ion Cumplitul, – țara sângelui lui Horia si a lui Tudor, țară care ai adăpostit sfânta nebunie a lui Iancu, – țara lui Eminescu si a marilor vizionari, – încotro? E întrebarea ceasului al XII-lea! Încotro, țară românească? Țară, țară, vor străinii si înstrăinații să-ți numere zilele… O nouă prigoană se vesteste… Noi n’am provocat nicicând. Dar să se stie, să se audă, să se înțeleagă, noi suntem gata oricând să înfruntăm furtuna. Nu, nu ne înspăimântă nimic. Nu ne temem de trădări. Pentrucă trădările au soarta lui Iuda. Disprețuim calomnia, pentrucă vine din tabăra trădării si poartă semnul celor treizeci de arginți. Nu ne temem de gloanțe. Deschideți mormintele si morții vor intra!”. Autorul va reveni în “Sfânta zidire legionară” din ediția următoare cu o prezentare a sensului jertfei legionare, misiune continuă pe linia de măreție a înaintasilor invocați de istoria românească: “Dela primul descălecător de țară până la cel din urmă voevod, dela Horia până la ultimul visător, veacurile zidirilor românesti îsi deschid paginile cu acelas capitol: jertfa. Străbate, în tot ce este zidire, acest principiu turnat în balada Mesterului Manole”. Alte consemnări: Ioan Victor Vojen – “Stat național, democrație si presă”; Ion Banea – “Ardealul, ardelenii si fenomenul legionar” (Anul I, Nr. 8-9, 1936); Valeriu Cârdu – “Rostul si etica pedepsei legionare” (câteva norme de etalare a virtuții legionare – Anul I, Nr. 10-11, 1936). Un scurt si frumos articol semnează Dr. Ion Banea înfățisându-l pe conducătorul Miscării Legionare, “Căpitanul”: “Gând. Hotărîre. Vitejie. Acțiune. Viață. Pe el îl iubim. Pe el îl ascultăm. Lui îi stăm la ordin. El este nădejdea noastră de azi si a României, a României de mâine. Prin el suntem tari. Prin el suntem temuți. Prin el vom birui”. Pe aceiasi pagină, redacția “Cuvântului Nou” ține să adauge: “…Neînfrânt si neînvins, statuar si magnific, se ridică în fața vremii si a istoriei. Peste vreme si peste oameni, va creste dârz, furtunatic si fulgerător, împărțind dreptatea si începând judecata, stăpân peste hotarele istoriei si deschizător de drumuri gloriase, el, cel hulit si neînțeles azi, el, cel trădat si batjocorit: Căpitanul!” (Anul I, Nr. 3, 1936). Gânduri curate, răscolitoare, de prețuire si legământ în credința lui si a Legiunii crestine.

Tipografiile “Gloria”, “Athenaeum” si “V. Balogh” – Satu-Mare.

Nicolae NIȚĂ

^1)______
– Vezi si colaborarea acestuia la ziarul săptămânal “Opinia Noastră” din Oravița dela începutul anilor ’30, unde a funcționat ca redactor-sef al publicației (1932), la “Frontul” din Satu-Mare (1935) cum si la ziarul “Buna Vestire” din Bucuresti în 1937/’38 ca prim co-redactor.

^2)______
– Se cuvine să facem precizarea că – din varii motive – s’au înregistrat si câteva erori tehnice de înscriere a anului apariției (unele numere fie cu Anul II sau III, altele cu adaosul de “serie nouă”), confuzii pe care ne-am permis să le corectăm, indicându-le în chip adecvat…