Garda de Fier

“Ca totdeauna, glasul nostru, încă exprimat liber în exil, trebuie să se ridice răspicat…”

♦ “CARPAȚII” (revistă de cultură si acțiune românească în Exil) Director: Aron Cotrus. Redactori: Traian Popescu si N. S. Govora. Anul I, Nr. 1, 10 Mai 1954, Madrid. Primul număr apare cu subtitlul de “revistă culturală” si este dedicat Congresului Uniunii Latine care a avut loc la Madrid între 10 si 16 Mai 1954. Semnalăm din cuprins: Vasile Pârvan – “Homenaje al Emperador Trajano”, Aron Cotrus – “Rapsodia Valaca”, Alfred Rimbaud – “Histoire des Roumains de la Dacie Trajane”. “Unul din punctele principale ale programului revistei noastre este acela de a răspândi, printre Românii desțărați, scrieri literare dintre cele mai apropiate de sufletul neamului nostru, care le pot fi spre întărire sufletească, precum si tot ce avem mai deosebit în visteria noastră poporală, cu care avem tot dreptul să ne mândrim. Cu aceste gânduri pornite din adâncul ființei noastre, trimitem din pragul acestui număr, un frățesc salut Românilor de bine, care ne vor primi în casele lor, prin mijlocirea revistei “Carpații” – se scrie în explicația cu titlul “Rostul revistei noastre” aflată pe ultima pagină a publicației. Una dintre cele mai cunoscute reviste de cultură românească din Exil, cu un conținut substanțial, a numărat printre colaboratori de-a lungul timpului, nume dintre cele mai ilustre: Pamfil Seicaru, C. Xeni, Nicolae Novac, Dr. Faust Brădescu (D. Brad), Toader Ioras, St. Georgescu-Olenin, Vasile Posteucă, Sava Gârleanu, I. G. Dimitriu, V. Buescu, Ion Țolescu, Filon Verca, Serafim Bratocea, Dr. Alexandru Suga, Romeo Bran, Dr. Ovidiu Vuia, Nicolae Rosca, Sever Mănuceanu, Dr. Ana Maria-Marin, Ion Jovin, Prof. Univ. Stan M. Popescu, Radu Budisteanu, Prof. Univ. Dumitru Paulescu, Vintilă Horia, Alexandru Moraru, Ovidiu Ionescu, Prințul Mihail Sturdza, Ioan Mirea, Demetrius Leonties, G-ral Platon Chirnoagă, Prof. Univ. Eugen Lozovan, Gabriel Bălănescu si mulți alții. Sunt de menționat articolele comemorative bine documentate închinate personalităților si momentelor de importanță istorică din viața poporului român, cele destinate naționalismului românesc reprezentat de Miscarea Legionară, reportajele comemorative dela Majadahonda, contribuțiile cu versuri ale poetului Aron Cotrus (în special), proza si articolele de istorie politică. Remarcabilă si la obiect rubrica de “Note cu lexic potolit” ¹⁾ îngrijită de-a lungul anilor de Nicolae Stefănescu Govora, în care sunt analizate si dezbătute sintetic problemele conflictuale din lumea exilului politic românesc. Reținem: Virgil Cioflec – “Stefan Luchian” (I, Nr. 3, 1954); Pamfil Seicaru – “Poezie si politică, Octavian Goga” (II, Nr. 9/11, 1956); Nicolae Novac – “La capătul drumului” (nuvelă, II, Nr. 9/11, 1956); I. G. Dimitriu – “Între poezie si istorie. Osândirea haiducului oltean Nicolae Groaza – 7 August 1838” (IV, Nr. 21, 1957); Pamfil Seicaru – “Un învins: Ion Mihalache” (V, Nr. 26/27, 1958); Grigore Manoilescu – “Un om din altă plămadă: Corneliu Codreanu” (V, Nr. 28, 1958); N. S. Govora – “Țărănismul lui Mihai Eminescu” (VI, Nr. 32/33, 1959); Aron Cotrus – “Lui Eminescu” / la 70 de ani dela moartea poetului Mihai Eminescu (VI, Nr. 32/33, 1959); N. S. Govora – “Hoinar prin Iasul literar” (VI, Nr. 34/35, 1960); Blas Pinar – “Sânge românesc pe pământ spaniol” (VIII, Nr. 2/3, 1962); C-tin Sassu – “Semnificația Majadahondei” (VIII, Nr. 2/3, 1962). După 10 ani de întrerupere fortuită de greutățile financiare, la 10 Iulie 1972 publicația revine în arena luptei anticomuniste cu un cuvânt explicativ al redacției “Carpații”: “Împrejurări potrivnice ne-au împiedecat în tot acest interval de timp, să vă împărtăsim, vouă frați Români, răspândiți pe toate cele cinci continente, gândurile si preocupările noastre în legătură cu Neamul nostru. Le bănuiți si le înțelegeți… Nu putem rămâne nepăsători. Ca totdeauna, glasul nostru, încă exprimat liber în exil, trebuie să se ridice răspicat, cerând libertate si dreptate pentru neamul românesc vândut fără voia lui unor forțe streine de tradițiile si de sufletul lui” (XVIII, Nr. 1). Semnează în acest număr: Mihail Sturdza (fost Ministru al Afacerilor Externe) – “Unde dai si unde crapă”; Gen. Platon Chirnoagă – “Refugiații si Conferința de Securitate Europeană”; George Demetrescu (în numele Comunității Românilor din Spania) – “Memoire des Roumaniens residents en Espagne concernant la Basarabie et les autres territoires ravis a la Roumanie par L’Union Sovietique”; Radu Ghenea – “Exilul si Exilații”; Faust Brădescu – “Forțele Exilului Românesc”; Demetriu Leonties – “Kapitulation der Bonner Opposition”; Pr. D. Em. Popa – “10 Mai”; Ioan Bichiola – “Unitatea Europei si Românii din streinătate”, s.a. Punând accentul, în primul rând, pe reprezentarea intereselor naționale românesti si apărarea acestor interese în fața lumii internaționale sau încercând să facă public punctul de vedere românesc în fața problemelor mondiale, sunt publicate numeroase studii si articole în limbile majore de circulație universală: Faust Brădescu – “La Derniere faillite communiste”; M. St. – “Funeral for Liberty”; Remy de Laon – “Analyse de la conjuncture”; Radu Ghenea – ”Ante la segunda Yalta hay que fortalecer la Union Sovietica” (toate acestea în nr. 5, XVIII, 10 Noembrie 1972), sau cele din numărul proxim (6, 10 Decembrie 1972): Mihail Sturdza – “The Archangel and the world”; Basil Rustakol de la Kaleone – “Ambitious presidentielles”; Traian Popescu – “1 de Diciembre de 1918”, ori “Memorandum-ul” în lb. engleză adresat Conferinței de Securitate Europeană din partea Asociației Refugiaților Români, fără a neglija pe cele în limba română sub semnăturile lui: Faust Brădescu (“Ultimul discurs al lui Corneliu Zelea Codreanu”), Gen. Platon Chirnoagă (“Forțele stau față în față”), Traian Popescu (“Voi n’ați stat cu noi în celule”), sau ciclurile despre “România si unitatea Europei” de Traian Popescu cu privire la emisiunile filatelice românesti editate la Madrid sau cele de dialog intitulate “De vorbă cu noii refugiați” pe care le semnează D. Brad (pseudonimul Dr. Faust Brădescu). Despre “Securitatea europeană si al treilea război mondial” ne vorbeste Gen. Platon Chirnoagă în primul număr apărut la 20 Ianuarie 1973, iar Dr. D-tru Leonties cuprinde “Semnificația Corpului Legionar Moța-Marin”, jurămintele si postulatele acestor jurăminte care “trebuiau să fie spartane în asprimea lor față de pornirile materiale din om”. Tot în acest număr (7, XVIII), Episcopul Valerian D. Trifa, în numele Episcopiei Ortodoxe Române din America, semnează o “Scrisoare deschisă domnului Athanase Joja, presedintele Asociatiei “România”, prin care reafirmă poziția clară a emigrației române vis-à-vis de condițiile de dialog exprimate de Asociația “România”, emisară a regimului comunist. “Miscarea legionară si spiritul religios” este titlul studiului pe care îl iscăleste Faust Brădescu în nr. 20/21 (XX) Feb.-Martie 1974, punctând diferențele dintre Miscarea Legionară care “spre deosebire de indiferența religioasă a democrației si de ateismul declarat al comunismului este o concepție politico-socială structurată religios”, urmărind “modificarea în adâncime” a individului, arătând că extraordinarele valori ale Miscării Legionare “morale si sociale, umane si politice”, se datorează acestui spirit religios imprimat în “doctrina, preceptele, concepția de viață si activitatea” ei. În 1977, împlinindu-se “O sută de ani de Independență (1877-1977)”, N. S. Govora face o incursiune istorică a preliminariilor care au dus la intrarea României în războiul dela 1877, participarea Armatei Române si victoriile ei asupra redutelor turcesti, acelasi autor iscălind sub pseudonimul Stefan Georgescu Sergent si fragmentul care înfățisează “Împresurarea Plevnei”, fragment extras din volumul “Carnetul unui veteran” apărut în Editura “Rigmor” din Madrid. Tot din sumarul omagial al acestui număr, A. Vlahuță descrie “Războiul Independenței văzut prin penelul pictorului N. I. Grigorescu”, T. Belgiu semnează în limba spaniolă articolul “La Unificacion Rumana de 1600” (prima unire sub Mihai Viteazul a țărilor române, preludiul Independenței dela 1877 si României Mari din 1919), iar Traian Popescu, în limba spaniolă, înfățisează pe scurt istoria Românilor si a conducătorilor lor din cele trei regiuni cum si importanța Independenței dela 1877 în viața poporului român în articolul “1877-1977 – Centenario de la Independencia de Rumania” (XXII, Nr. 4, Aprilie – Mai 1977). Un important expozeu semnează Alexandru Suga despre “România si drepturile ei asupra Basarabiei” în numărul 7 (XXIII, 1977), iar Faust Brădescu sub titlul “24 Iunie 1927”, la aniversarea a cinci decenii de existență a Miscării Legionare, ține să precizeze: “Au trecut 50 de ani de când simțirea a devenit cuget si cugetul faptă! O jumătate de veac prinsă’n cumpănirea omului între a rămâne gând nedospit sau a se ridica spre zările senine, luminate de preceptele legionare… Sub semnul credinței legionare, omul si-a înțeles menirea si’n adâncul ființei lui au început să se limpezească căile împlinirei… În străfundurile nevăzute ale sufletului, flacăra aprinsă acum 50 de ani de Căpitan, pâlpâie ca o candelă de veghe. În milioane de inimi românesti ea păstrează speranța si încrederea în învierea României, asa cum odinioară, în vremuri de prigoană, tot ea a păstrat demnitatea si curajul zecilor de mii de legionari întemnițați… Miscarea Legionară, vie si nestrămutată în gând si faptă, stă straje neclintită în fața puhoaielor comuniste, a inconstienței demo-plutocratice si a tuturor rămăsițelor oligarhice care au trădat neamul românesc”. Următoarea ediție a revistei (XXIII, Nr. 9, 1978) pe lunile Februarie – Martie cuprinde o importantă punere la punct intitulată “Răspuns Domnului Radu Cornățeanu” pe care o semnează directorul revistei Traian Popescu, iar Faust Brădescu în “Reflecții si obiecțiuni”, dezbate problema reînființării răposatului Comitet Național Român pe care o propune Nicolae Penescu, după cum se exprimă autorul articolului, “pe aceleasi baze falimentare si cu aceiasi politicieni” trecuți “prin toate compromisurile”. Rubrica “Pe marginea cărților” din această ediție, îngrijită de N. S. Govora, face o importantă contribuție la cunoasterea volumului memorialistic pe care îl semnează Horia Sima, “Sfârsitul unei domnii sângeroase”²⁾, cronică amplă de mărturii legionare ce se vor continua si închega prin celelalte volume binecunoscute apărute ulterior. Un număr important al revistei “Carpații” este cel apărut în cadrul omagial al aniversării triste a 40 de ani dela asasinarea Căpitanului (XXIV, Nr. 14, Noembrie – Decembrie 1978), număr care debutează cu o circulară adresată legionarilor pe care o semnează Horia Sima, Comandantul Miscării Legionare, reafirmând “forța spirituală” a Căpitanului, la fel de viu “ca si atunci când era în viață”, înălțându-se “ca un urias peste întunericul lumii contemporane”, a cărui aureolă “de puritate si adevăr a rămas neatinsă”, doctrina Căpitanului devenind “un bun universal” dela care se adapă “numeroase grupări naționaliste” în lume. Un studiu dezvoltat “Corneliu Zelea Codreanu în lupta anticomunistă a poporului român”, pe care îl iscăleste Nicolae Rosca în pag. 5-9 ale revistei, analizează scopul si parcursul luptei pornite în pădurea Dobrina la începutul anului 1919, moment după care “Țara românească se îmbracă în haine de sărbătoare si se avântă cu încredere pe făgasurile istorice pe care i le deschide Corneliu Zelea Codreanu”, Căpitanul Românilor, a cărui figură, peste ani, “se desprinde din orizontul românesc si se proiectează pe firmamentul lumii ca un mare vizionar al frământatelor noastre vremuri”. “Deshumarea Căpitanului” este titlul însemnărilor pe care le descrie Vasile Posteucă în jurnalul său, martor al acestui moment în toamna anului 1940, cu îndemnul, rămas valabil si azi peste negura timpurilor: “Generațiile de mâine, pentru a înțelege mai bine chemarea neamului şi voia lui Dumnezeu, vor trebui să meargă şi să îngenunche la Jilava şi la Casa Verde. Să sărute țărâna aceea sfințită de cel mai curat sânge al primei generații legionare. Căci această țărână le va vorbi mai mult şi mai clar decât toate cărțile de învățătură şi le va da cel mai bun sfat cum să creadă, să lupte, să moară şi să biruie. Noi cei de azi, aşa mici cum suntem, cutremurați de clipele trăite la Jilava, spunem: o istorie este cu atât mai mare, cu cât e mai grea de morminte. Şi mormintele istoriei se deschid, iar morții ei învie”. Mai notăm, din această ediție: Faust Brădescu – “Nicadorii, Decemvirii, Răsbunătorii”, caracteristica si premizele “care au dus la stabilirea… unui nou comportament uman în fața abuzului de putere, a miseliei si-a trădării”, aceste trei echipe de pedepsire trebuind a fi “privite prin prisma suferințelor Miscării Legionare si ale poporului român…, adică trebuiesc luate în considerație atât cauzele imediate care au precipitat faptul, cât si cauzele îndepărtate ce apasă pe sufletul tuturor. Gestul lor – continuă autorul – a fost răspunsul unei generații desprinsă din complexul robiei spirituale, decisă să readucă ordinea si cinstea în mijlocul unei societăți ce pierduse si sensul răspunderii si al curajului civic”; G. Dumitrescu – “Demascarea” (extrase din lucrarea cu acelasi titlu privind măsurile de reeducare din închisorile comuniste); Ovidiu Vuia – “Sonetele lui V. Voiculescu”. Numărul 24 al publicației (XXV) din 1980 debutează în prima pagină cu circulara intitulată “Pe baricadele adevărului (1927 – 1980)” adresată legionarilor de Horia Sima la împlinirea a 53 de ani de existență a Legiunii, reiterând crezul si poziția neclintită de luptă a acesteia: “Astăzi, ca si acum 53 de ani, în acea zi binecuvântată de 24 Iunie, când ia nastere Miscarea Legionară, stăm neclintiți pe baricadele adevărului… Exilul se apropie de sfârsit, căci bătălia finală nu mai e departe… Dumnezeu va răsplăti credința si răbdarea noastră”. “Clasă si Națiune în concepția legionară” se intitulează studiul pe care îl semnează Faust Brădescu focalizat pe diferențele de clasă si națiune între gândirea marxistă si concepția legionară, iar ediția viitoare a revistei, numărul 25 (XXV) pe lunile Octombrie – Noembrie, tradus în mai multe limbi de circulație mondială, publică “Memoriul difuzat de Asociațiile Românesti din Exil si Comunitatea Românilor din Spania asupra Conferinței de securitate europeană dela Madrid” cerându-se “organizarea de alegeri libere” în toate țările căzute în robie din estul Europei si “abolirea acordurilor secrete semnate la Teheran si Yalta la sfârsitul celui de-al doilea război mondial”, în acelasi spirit fiind si expunerea sub titlul “Les Droits de L’Homme et L’Independence de la Nation Roumaine”. Vintilă Horia iscăleste articolul intitulat sugestiv “De ce viitorul nu poate fi comunist”, Nicolae Rosca, sub titlul “Voi fascistii sunteți teroristii”, face o analogie a “drepturilor omului” din România anilor ’20 – ’30 si respectarea acestor drepturi în timpul guvernărilor liberale din acel timp, iar Traian Popescu încheie seria de fascicole despre “Instigațiile domnului Marius Ligi”, prin care răspunde afirmațiilor tendențioase debordante pe care acesta le face la adresa Miscării Legionare. În numerele 28/29 din 1981 (XXVI), din conținutul deosebit de bogat si variat, ținem să distingem totusi relatările cuprinse despre “Basarabia – Pământ românesc sub jug strein”, simpozion si protest în acelasi timp împotriva samavolnicei ocupații sovietice, pe care îl găzduieste Cercul Cultural “Independența” din Koln cu ocazia împlinirii a 63 de ani de la realipirea Basarabiei cu Tara Mamă în 1919. Manifestarea include comunicările prezentate de Dr. Alexandru Suga (conducătorul Cercului Cultural “Independența”), “Din istoria glorioasă si tristă a Basarabiei”; Ovidiu Vuia – “Spiritualitatea românească a Basarabiei”; Traian Popescu – “Bolsevismul se clatină”; Cătălin Nițescu – “Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, 27 Martie 1918”; Eugenia Dumitrescu – “Basarabia, pământ românesc sub jug strein”, iar Nicolae Lupan, sub titlul “Tragedia euforiei”, evocă momentele triste ale ocupației sovietice a Basarabiei în urma abjectului ultimatum dela 28 Iunie 1940, sau cele ale retragerii din Basarabia în 1944. Tot aici găsim articolul semnat de Faust Brădescu, “Le Miracle Polonais”, în care vorbeste despre miscările revendicative din Polonia conduse de Lech Walesa, editorialul semnat “Carpații” despre atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, “Attentat contre Le Pape Jean Paul II”, sau însemnările si considerațiile pe care le face N. S. Govora sub titlul “Memoriile lui Duca” pe marginea lucrării apărute în exil cu titlul “Amintiri politice” de I. G. Duca. Numărul 30 (XXVI) al revistei apărut în toamna anului 1981, este un număr comemorativ dedicat în întregime poetului Aron Cotrus, cu ocazia împlinirii a 20 de ani dela moartea acestuia survenită în anul 1961, în California. Despre “Maestrul Aron Cotrus – Omul”, “Directorul si conducătorul spiritual al revistei noastre…, bardul inegalat al Valachismului, în toate întruchipările istorice, dela Decebal, Horia si până la Corneliu Zelea Codreanu”, ne vorbeste Traian Popescu, prieten apropiat al poetului încă din primii ani de exil, amintiri prețioase însoțite de numeroase fotografii sau reproduceri olografe din versurile si scrisorile marelui bard. Îsi aduc contribuția în acest număr omagial: Faust Brădescu – “Aron Cotrus, simbol al iubirii de neam”; V. Copilu Cheatră – “Cum l’am cunoscut pe Aron Cotrus”; Vintilă Horia – “Aron Cotrus în amintire”; N. S. Govora – “Socialistul” Aron Cotrus”; Ovidiu Vuia – “Aron Cotrus, marele rapsod”, fiind reproduse cu această ocazie mai multe poeme ale acestuia, între care “Țară” si “Corabia Verde”, iar Ion Țolescu alături de Al. Gregorian închină versuri poetului nemuritor. Despre alegațiile privitoare la “cei 63 fosti demnitari care au pierit la Jilava în 1940” scrie Nicolae Rosca în numerele 31 (XXVI, 1981) si 33 (XXVII, 1982) sub titlul “Sindicatul crimei”, autorul înfățisându-ne faptele pline de cruzime împotriva legionarilor, crimele si excesele acestor “demnitari” în timpul autocrației carliste soldate cu sute de morți din rândurile Legiunii, un tablou cu adevărat sumbru si înfricosător. “Yalta, pactul rusinei” este titlul editorialului semnat de revista “Carpații” în prima pagină a publicației cu numărul 33, Yalta nefiind “un simplu pact de înțelegere militară între forțe aliate pentru a înfrunta cu mai multă încredere reciprocă inamicul comun”, ci “o nerusinată târguială pe taraba istoriei” si “o infamă tranzacție între cumetri ce-si împărțeau o pradă de război ca ultimii barbari ai unui secol plin, în teorie, de umanism, libertate, justiție si drepturi ale omului…”, iar Dr. I. C. Untaru analizează prin date istorice apariția hunilor în Europa, desființând propaganda revizionistă si revendicările absurde lipsite de orice fond ale Ungariei si agitatorilor ei din exil pe seama Transilvaniei în articolul “Maghiarii si maghiarimea”. Acelasi cadru substanțial de prezentare se remarcă si din evoluția ulterioară a publicației, din conținutul bogat mărginindu-ne să prezentăm, la întâmplare, câteva titluri de relevanță: “Morminte fără cruce” se intitulează rândurile pe care le semnează Filon Verca în numărul 36 (XXVII, 1983) prin care-si expune considerațiile cu privire la noul volum apărut al cărui autor este Cicerone Ionițoiu, purtând titlul omonim al articolului. Problema pe care o scoate în evidență Filon Verca, se referă la “tendința de a minimaliza, de a elimina chiar din istoria acestei epoci, o parte a rezistenței românesti si cea mai autentică: Miscarea Legionară”. Filon Verca, el însusi membru al rezistenței anticomuniste din țară, arată în exemple numeroase faptul că apartenența legionară a multora din cei pomeniți în volum de C. Ionițoiu este voit ignorată din motive politice, autorul lucrării fiind veleitar național-țărănist, “lăsând chiar uneori să se înțeleagă că erau toți țărănisti”, practicând în chip necavalereasc imaginea unei aureole prin extrapolarea celor afiliați ideilor sale. Filon Verca revine dealtfel pe marginea rezistenței anticomuniste în nr. 38/39 (XXVII, 1983), când începe publicarea propriilor mărturii despre “Parasutarea în România vândută” ³⁾ si lupta de rezistență anticomunistă, continuate apoi în numerele viitoare ale revistei. Fiind la cuprinsul acestui număr, semnalăm luările de poziție ca răspuns la atacurile împotriva sefului Miscării Legionare pe care le lansează Ion Pantazi în ziarul “Stindardul” din nr. 149, Iulie 1983, Filon Verca arătând cu precizie inspirația lor: “Cu amărăciune privesc cum ‘orchestra rosie’ a câstigat o nouă vioară, aceias care odinioară vibra, durerea neamului întreg la Baia Sprie, Aiud, Valea Nistrului… Astăzi, melodia ei sinistră însoțeste acordurile unei orchestrații dirijată din umbră…” (art. “Apărătorii Maresalului”). Pe marginea subiectului mai semnează: Cpt. N. S. Beldie, “Un răspuns domnului Ion Pantazi” si Traian Popescu care vorbeste despre “Inconsecvențele Maresalului”, polemică ce se continuă în numărul 45 (XXVII, 1984). În nr. 40/41 al publicației (XXVII, Oct.-Ian. 1983-’84), Grigore Manoilescu încearcă să explice despre tainicul înțeles al jertfei din 1937 a celor doi conducători legionari, Ion Moța si Vasile Marin (art. “De ce?”), si ne înfățisează amintirile sale legate de Corneliu Codreanu si personalitatea acestuia în articolul “Un om din altă plămadă”: “Am avut prilejul să-l văd pe Codreanu de multe ori şi în felurite împrejurări – scrie autorul. In momente dramatice sau în ceasuri senine, bătut de gânduri sau luând hotărâri. L-am văzut glumind şi l-am văzut poruncind. Vorbind cu țărani şi cu muncitori, cu oameni politici sau cu oameni de cultură. Cu români şi cu străini. Un an de zile, cât a apărut «Buna Vestire», l-am văzut aproape în fiecare zi. Dar tot nu îndrăznesc să spun că l-am cunoscut într’adevăr. Ce-am putut vedea au fost mai ales unele înfătişări ale personalității lui vizibile, trecătoare, neesențiale. Rar mi-a a fost dat să întrevăd câte o scânteie din adâncuri. De aceea tot ce pot face astăzi e sa adun doar câteva pietre noi, necunoscute, pentru temelia monumentului lui. Câteva fapte si gânduri care as vrea să fie înfăţişate întocmai aşa cum au fost deşi sunt trecute prin sufletul unui om care l-a iubit şi l-a respectat”. Despre drama exilului românesc si atitudinea noilor refugiați scrie Faust Brădescu în articolul pe care-l intitulează “Între lasitate si oportunism” din numărul 45 al publicației (XXVII, 1984), si tot aici găsim transcris în limba română “Interview-ul Comandantului Horia Sima luat de Georges Gondinet, Directorul revistei “Totalite”, interviu apărut în nr. 18/19 al acesteia, două numere dedicate în întregime Miscării Legionare. În mesajul final, adresat “tinerilor care refuză Europa dela Yalta si care resping viziunea materialistă a lumii”, Horia Sima precizează la finele interviului: “Noile generații riscă să-şi piardă definitiv libertatea şi să devină sclavi în imperiul mondial al comunismului, dacă nu se întorc la adevărurile esențiale ale vieții, care sunt: ideea națională şi ideea creştină. Nu poți fi liber şi să te bucuri de drepturile omului într’o națiune de sclavi. Datoria fiecăruia, tânăr sau bătrân, este în acest moment nu numai de a se opune amenințării din Răsărit, dar de a câştiga bătălia contra comunismului”. În numărul 47 (XXVII) pe lunile Ianuarie – Martie 1985, la pierderea dureroasă a lui George Demetrescu, Presedintele Comunității Românilor din Spania, ca un adevărat omagiu colectiv, semnează articole despre marele dispărut: Nicolae Rosca, J. N. Manzatti, Faust Brădescu, Ion Țolescu (versuri), Vintilă Horia si Traian Popescu din al cărui articol intitulat “La moartea lui George Demetrescu”, ținem să extragem: “Prima grije i-a fost de a regrupa – ca români – zecile de refugiați aflați în Spania, aplanând vechi conflicte personale, divergențe de opinii pe teme politice, culturale sau naționale, cam a fost cazul Aron Cotruş – Pamfil Seicaru, Crisu Axente – Uscătescu, ora românească la Radio Național Madrid etc. Făcând să prevaleze interesele naționale ambițiilor personale, l-a determinat pe ultimul să accepte preşedenția la comunitate a lui Aron Cotrus si pe acesta să primească la revista Carpații colaborarea lui Seicaru, care a continuat fructuoasă si după moartea poetului. A doua grije a fost să oficializeze comemorarea anuală de la Majadahonda a jertfei eroice adusă cauzei crestine şi națională a Spaniei, prin sacrificiul voluntar al lui Ion Moța si Vasile Marin, cruciați români în lupta Europei împotriva Anticristului comunist, înființând Asociația “Amigos de Majadahonda” sub preşedenția generalului Don Ricardo Villalba cu sprijinul moral al generalului  Jose Diaz de Villegas si Sergio Cifuentes, personagii marcante ai Movimientului franchist”. Tot din numărul 47 al “Carpații”-lor ținem să consemnăm reportajele pe care le reproduce din ziarul madrilean “Fuerza Nueva” pe marginea manifestărilor care au avut loc la Monumentul dela Majadahonda la împlinirea a 48 de ani dela jertfa lui I. Moța si V. Marin, rândurile consemnate în limba română de Traian Popescu si textul cuvântărilor celor doi invitați, ca vorbitori principali, Blas Pinar (conducătorul organizației “Fuerza Nueva”) si Dr. Radu Budisteanu, însoțite de numeroase fotografii. Frunzărind bogatul conținut, ținem să mai notăm din numerele viitoare ale publicației: Traian Popescu – “Un perfid atac împotriva Miscării Legionare” I-II (XXX, Nr. 49/50 – 51, 1985); Filon Verca – “Fii adoptivi” (analiză despre cartea de amintiri “În lupta neamului” de Horațiu Comaniciu); Radu Budisteanu – “Principiile si aplicarea lor în politică” (XXX, Nr. 49/50, 1985); Traian Popescu – “Gheorghe Costea, Comandant al Bunei Vestiri, ne-a părăsit” (omagiu la plecarea din viață a vajnicului luptător pentru cauza Legiunii si a cauzei românesti, Directorul revistei “Țara si Exilul” lansată la finele anului 1964 – XXXI, Nr. 51, Ian.-Feb. 1986); Radu Budisteanu – “Politica externă a U.S.A.-ului”; N. S. Govora – “Un om sgâlțâit de ambiții, domnul Dr. Iancu Rațiu” I – V (ultimul capitol al prezentării începute în nr. 41/42); Ovidiu Ionescu – “Ion Pacepa” (considerații pe marginea dezvăluirilor făcute de Ion Pacepa publicațiilor pariziene “L’express” si “Le Matin” – XXXI, Nr. 52, 1986). Despre “Aspectul reprezentării în Exil” scrie Faust Brădescu în ediția cu Nr. 53/54 (XXXIII, 1987), concluzând că “toate tentativele au fost si au rămas încercări nereprezentative. Izolate prin tendință, reduse prin număr, n’au reusit să mobilizeze exilul românesc, să stabilească acea încredere totală în finalitatea urmărită, care-i caracteristica inconfundabilă a oricărei acțiuni mobilizatoare. Exilul românesc – spune în continuare autorul – asteaptă mereu semnul revelator al acordului de vederi si al armoniei de simțiri”. Mai semnează în cuprins: Ion Țolescu – “O problemă de constiință”, iar Alexandru Suga închină rândurile sale lui “Pavel Onciu, Domnul din Banat” (Vicesecretar al Miscării din exil si Senator legionar), la despărțirea dureroasă de acesta. Nu putem încheia rândurile de față despre bogata activitate editorială a revistei “Carpații”⁴⁾, fără prezentarea ultimului număr tipărit al acesteia pe lunile Iunie – Noembrie 1989 (XXXVIII, Nr. 62/63), număr care debutează cu articolul “Centenarul Eminescian – La arme frați Români” pe care îl semnează Traian Popescu, la împlinirea a o sută de ani dela moartea poetului (1889-1989), “bardul suferințelor si virtuților naționale, vizionarul României Mari”. Autorul ne înfățisează manifestările numeroase care au avut loc în exil, între acestea comemorarea dela Paris sponsorată de opt instituții culturale din Europa si Statele Unite, la inițiativa Fundației Culturale Române din Madrid prezidată de scriitorul Vintilă Horia, la încheierea festivităților având loc la Biserica Română “dezvelirea si sfințirea statuii dedicate memoriei lui Mihai Eminescu de sculptorul Ion Vlad, care va fi situată la indicațiile Primarului Chirac într’una din piațetele care încercuiesc Biserica. Omagiu si adeziune franceză la comemorare”. O altă manifestare pe seama acestui eveniment, la Munchen, în Germania Federală, unde “sculptorul Alexandru Pană i-a dedicat o plachetă în bronz având ca avers figura lui Eminescu, iar pe revers conturul României Mari”, însă – ne spune în continuare autorul – “cea mai valoroasă si pozitivă contribuție la această aducere aminte a geniului creator Eminescu este retipărirea la Paris a operei etico-socială eminesciană cuprinsă în eruditele articole publicate în revistele si gazetele epocei lui” sub îngrijirea si efortul material al directorului editurii “Miorița” din Paris, Gh. Piscoci-Dănescu. Tot în cuprinsul acestei ediții sunt reproduse imagini dela marea adunare din ziua de 27 August 1989 în fața Mitropoliei Ortodoxe din Chisinău, a românilor dintre Prut si Nistru în număr de peste 750.000 participanți, ocazionată de hotărîrea privind revenirea limbei moldovenesti la grafia latină, alături de facsimile ale titlurilor mai multor reviste tipărite pentru prima dată în caractere latine: “Literatură si Artă”, ediția de Joi, 31 August 1989, “Desteptarea” (Nr. 3, August 1989) si “Glasul”, tipărit în Lituania de Societatea de Cultură “Dacia”, acesta din urmă apărut încă din… Martie 1989, conducerea redacției compusă din Leonida Lari, Ion Vătămanu si Viorel Mihail, asumându-si cu mare curaj caracterul si conținutul naționalist, la pagina 12, în cadrul rubricii “Lecție de istorie” cu titlul “Regi si căpetenii Geto-Dace de până la Burebista”, reproducând (pentru prima dată în peste 40 de ani), întreaga hartă a Daciei de până la cucerirea romană, teritorii cuprinse “dela Nistru pân’ la Tisa”, fapt de importanță extraordinară care relevă identitatea populației cuprinse în aceste fruntarii si drepturile ei ancestrale, adevărat avertisment emancipativ de care va trebui să se țină seamă în viitor. Nu mai puțin curajoasă este publicația “Desteptarea” de care am amintit mai sus, “Buletinul Frontului Popular din Moldova”, din facsimilul reprodus al primei pagini a acestui număr putându-se citi, în majuscule, un fragment din articolul lui Mihai Eminescu intitulat “Mândria de a fi Român” în care se spune: “…Optsprezece veacuri sînt de cînd viața latină a fost sădită pe acest pământ… Sămînța din care a răsărit acest popor, e nobilă, si poporul nu va pieri decît atunci cînd Românii vor uita nobleța seminției lor”, iar mai jos, purtând titlul “27 august – Marea Adunare Națională”, este publicată Declarația Frontului Popular din Moldova datată 2 August 1989 cu privire la Pactul Ribbentrop-Molotov, declarație de protest împotriva anexării de către U.R.S.S. a Bucovinei si Basarabiei, din cele 8 puncte prezentate reiesind doleanța de unire a “acestor două regiuni în cadrul unei singure organizări statale – Moldova…” Tot în acest ultim număr al “Carpații”-lor întâlnim articolul pe care îl semnează Victor Corbuț, “Ultimul Văcărestean – La moartea lui Radu Mironovici”, prezent cu toate riscurile în vara anului 1979 la înmormântarea Comandantului Bunei Vestiri, Radu Mironovici, dar si grupul de “Evocări” pe care le semnează Filon Verca si Traian Popescu, primul vorbind despre personaliatea Dr. Ion Claudian, cel de-al doilea zugrăvind portretele Comandorului Eugen von Baila si Avocatului Vasile Mailat, două nume de frunte ale luptei anticomuniste din exilul românesc. Mai amintim, ca punct final, precizările pe care le face N.S. Govora în “Câteva cuvinte despre un istoric dispărut” (istoricul fiind Vlad Georgescu), autorul unei pretinse “Istorii a Românilor de la origini până în zilele noastre” redactată în cel mai curat stil marxist, precizări pe care N.S. Govora le face atât asupra lucrării amintite, cât si a celui care a scris-o, ca răspuns la afirmațiile laudative susținute de Matei Cazacu sau Pavel Chihaia în privința acestui fals istoric tipărit.

A apărut în limbile: română, franceză, spaniolă, germană si engleză.

În paralel, sub auspiciile revistei, Colecția si Editura “Carpații” în care au văzut lumina tiparului numeroase lucrări de importanță românească.

Nicolae NIȚĂ

^1)________
– În tonul unei mai vechi si consacrate rubrici intitulată “În vârf de săbii” continuată din periodicul “Chemarea” dela Paris de care s’a îngrijit autorul (vezi si revista “Chemarea”).

^2)_______
– Horia Sima – “Sfârsitul unei domnii sângeroase”. Editura Miscării Legionare, Madrid, 1977.

^3)_______
– Filon Verca – “Parasutați în România vândută”, vol. I. Editura “Carpații”, Traian Popescu, Madrid 1987. Vol. II sub titlul “Exilul amar”, Editura “Petrosneana”, Paris, 1992.

^4)_______
– Câteva zeci de articole apărute în cursul anilor în revista “Carpații”, pot fi consultate on line pe situl miscarea.net la următoarele adrese de referință: http://www.miscarea.net/carpatii-revista.htm sau http://www.miscarea.net/carpatii-revista-a.htm

NOTĂ: Cea mai mare parte a studiilor publicate în paginile revistei “Carpații”, s’au tipărit si în format de brosură la Editura “Carpații”, Traian Popescu, în cadrul Bibliotecii de Documentare “Dacia” (forma complementară a “Colecției DACIA” de la Rio de Janeiro, Brazilia).

________________________________________________

♦ Vezi si ultima actualizare a “Publicațiilor Legionare” în format pdf