Lerui lerui, Doamne ler!… de Ion Țolescu
“Lerui lerui, Doamne ler!…”
Peste cline de muscele
de pe-o ramură de cer,
cad petalele din stele…
lerui lerui Doamne ler!
Nici-o frunză nu tresare…
nici un cântec de năier…
Brazii-au amuțit pe zare…
lerui lerui Doamne ler!
Razele din văi se-adună…
Albe mâini de enuper
cresc întinse către lună…
lerui lerui Doamne ler!
Zorile îl vor aduce.
Codru-aşterne lăicer,
Umbra aşteptată la răscruce…
lerui lerui Doamne ler!
Povestesc de El isvoare.
Şoaptele în valuri pier
sub gene de căprioare…
lerui lerui Doamne ler!
A tăcut şi noaptea sură
cu troenii în paner
printre cetini şi răsură…
lerui lerui Doamne ler!
Doarme liniştea pe cale.
Munții toți crapă de ger,
Singur vântul dă târcoale
jos la stână… lerui ler!
Ion Țolescu Văleni
MOŞ AJUNUL
A bătut la usa noastră
Până’n ziuă Mos Ajunul,
Să ne-aducă veste nouă,
Cum că mâine e Crăciunul.
Am tras repede zavorul,
De la usa din pridvor
Şi intrând unchesu ‘n casă
Ne-a urat noroc si spor.
A nins vremea peste mosul
Şi e barba de zăpadă,
Ca omătul ce se-asterne,
În troiene prin ogradă.
Iar pe umeri deopotrivă
Cu povara cea de ani,
Într’un sac cu daruri poartă
Jucării si gologani.
Lângă vatră ni s’asază
Şi cu drag ne povesteste
Basmul sfânt a celui care
Toata lumea cârmuieste.
Basmul nasterii slavite,
A copilului Hristos,
Care lumii răsărit-a
Soare nou si luminos.
Apoi mosul ne sărută
Si ne ‘mparte gologani,
Iar copiii, roată ‘n juru-i,
Îi urează “La mulți ani!”
Şi se duce Mos Ajunul,
Cel cu barba de zăpadă,
Revărsând noroc si daruri,
Din ogradă în ogradă.
Mos Ajunul
