Garda de Fier

“Trece pasul Domnului…”

Trece pasul Domnului
şi ne-aduce’n noaptea mare
peste brazda cerului
Roade nouă, roade rare,
rumenite şi domneşti
plaiurilor româneşti.

Îngeri aspri de pământ
ară’n inimi primăvară
cu paloşul lor cel sfânt
pentru Țara noastră nouă
Țară bună, de dreptate,
slobozită din păcate
închinată lui Hristos
să ne fie de folos.

De pe lanuri cu norod
dintre grâie, romanițe,
Mândru chip de voevod
dintr’un leat cu Miorițe
a aprins întreaga zare
chipu-i mândru ca o floare,
sânziană ca de foc.
Ține-l, Doamne, cu noroc!
C. Moraru-Balş
(variantă inspirată din colindul original de mai jos cu titlul omonim)

Colind pentru lumina serii sfinte

Trece pasul Domnului
şi ne-aduce’n noaptea mare
peste brazda cerului
mari hotare, verzi hotare,
luminate şi domneşti
plaiurilor româneşti.

Îngeri aspri de pământ
ară’n inimi primăvară
face neamul legământ
pentr’o Țară legionară, –
Țară bună, de dreptate,
slobozită din păcate,
închinată lui Hristos
să ne fie de folos.

De pe plai bucovinean,
dintre grâie, Sucevițe,
Mândru chip de Căpitan,
dintr’un leat cu Miorițe,
ne-a crescut pe ‘ntreaga zare
oaste mândră ca o floare,
sânziană de noroc,
ca să piară azi în foc
din pragul Românului
chipul păgânului.
Mircea STREINUL
Ziarul “Buna Vestire”, Anul I, Nr. 250, 25 Decembrie 1937

La Lina-i fântână (folclor din Bărăgan)

Lerului,
La Lina-i fântână,
La colţ de grădină,
Lerului,
La colţ de grădină.
Lerului,
Vezi tu ori nu vezi,
Cei nouă mălini,
Lerului,
Cei nouă mălini.
Lerului,
Nu-s nouă mălini
Şi-s nouă grădini,
Lerului,
Şi-s nouă grădini.
Lerului,
Lenuţa-i frumoasă,
Cu sprânceana trasă,
Lerului,
Cu sprânceana trasă.
La anul şi la mulţi ani!

_______________

C O L I N D

In seara de Crăciun am să-ți colind.
De unde eşti, să mă asculți zâmbind.
Chip luminos, să ieşi din ape şi oglinzi
Din neştiut o mână albă să-mi întinzi
Si să pornim în joc de umbre şi lumini
Prin văile trecutului tăcut, opac,
Pe dealurile ‘nzăpezite, prin grădini,
Pe unde umbre diafane se desfac.

Peste hermina timpului, în ritm cochet,
S’alunecăm în pas de menuet.
Să colindăm la case care-au dispărut;
Pe la flăcăi si fete care nu mai sânt
Decât un fosnet blând de ape şi de vânt,
Pe la bunicii cu stafide şi năut…

Apoi, la o răscruce, pe la cântători,
Ne-om despărți, – în lumi deosebite, călători.
Aurel SÂNGER