Garda de Fier

“Aşa s’a scris istoria trecutului…”

Neamul românesc de pretutindeni, a avut în decursul istoriei lui frământate, afirmate trei mari sărbători ale unităţii sufleteşti şi naţionale. Din sămânţa le­gionarilor lui Traian, străbătând prin urgiile năvălirilor barbarilor un drum spinos de durere şi umilire, neamul nostru a isbutit să înlăture aceste vici­situdini ale destinului său oropsit, pri­cinuite de lăcomia vecinilor din cele patru puncte cardinale.

Prima bucurie înălţătoare a întregirii a înfăptuit-o bravul voevod Mihai Viteazul, care la Alba-Iulia, după ce a răpus pe Turci la Sud, s’a întors triumfător, intrând pe marea poartă a cetăţii româneşti. Odată ideia de unire conso­lidată şi prin numărul mereu crescând al poporului creştin şi român, o nouă pildă de solidaritate şi exaltare româ­nească a izbucnit în anul 1859, când Alexandru I. Cuza, domnitor de viţă română, a înfăptuit-o prin unirea Moldovenilor cu Muntenii.

Vechiul simbol, cetatea Alba-Iulia din miezul Ardealului, nu putea să nu stră­lucească odată cu noul prilej de afir­mare a unităţii aceluiaşi sutlet românesc, izvorît prin războiul de întregire. Re­gele Ferdinand şi Regina Maria, pur­tând coroana de oţel, învestmântaţi în podoabe voevodale, au primit marea recompensă a destinului tot în catedrala din Alba-Iulia, înconjuraţi cu încredere şi dreptate nemărginită de fruntaşii ar­deleni, de popor şi de românii de pre­tutindeni, pecetluind marele act al Unirii săvârşit prin tăria oştirilor române.

Aşa s’a scris istoria trecutului, prin pagini glorioase, născute din voia lui Dumnezeu şi spiritul de jertfă al popo­rului românesc…
G. B.