Cele trei etape de Unitate Românească
Neamul românesc de pretutindeni, a avut în decursul istoriei lui frământate, afirmate trei mari sărbători ale unităţii sufleteşti şi naţionale. Din sămânţa legionarilor lui Traian, străbătând prin urgiile năvălirilor barbarilor un drum spinos de durere şi umilire, neamul nostru a isbutit să înlăture aceste vicisitudini ale destinului său oropsit, pricinuite de lăcomia vecinilor din cele patru puncte cardinale.
Prima bucurie înălţătoare a întregirii a înfăptuit-o bravul voevod Mihai Viteazul, care la Alba-Iulia, după ce a răpus pe Turci la Sud, s’a întors triumfător, intrând pe marea poartă a cetăţii româneşti. Odată ideia de unire consolidată şi prin numărul mereu crescând al poporului creştin şi român, o nouă pildă de solidaritate şi exaltare românească a izbucnit în anul 1859, când Alexandru I. Cuza, domnitor de viţă română, a înfăptuit-o prin unirea Moldovenilor cu Muntenii.
Vechiul simbol, cetatea Alba-Iulia din miezul Ardealului, nu putea să nu strălucească odată cu noul prilej de afirmare a unităţii aceluiaşi sutlet românesc, izvorît prin războiul de întregire. Regele Ferdinand şi Regina Maria, purtând coroana de oţel, învestmântaţi în podoabe voevodale, au primit marea recompensă a destinului tot în catedrala din Alba-Iulia, înconjuraţi cu încredere şi dreptate nemărginită de fruntaşii ardeleni, de popor şi de românii de pretutindeni, pecetluind marele act al Unirii săvârşit prin tăria oştirilor române.
Aşa s’a scris istoria trecutului, prin pagini glorioase, născute din voia lui Dumnezeu şi spiritul de jertfă al poporului românesc…
G. B.