OAMENI DE GARDĂ
Premiul «Omul de gardă» a fost instituit de către Ziarul de Gardă din Chişinău “pentru a încuraja, a susţine şi a promova persoanele care, în condiţii inegale, dificile, periculoase, dau dovadă de insistenţă, determinare şi dedicaţie pentru promovarea adevărului şi dreptăţii. Premiul este instituit pentru a încuraja oamenii care rămân neobservaţi, luptând cu nedreptăţile, pentru binele şi viitorul oamenilor din R.Moldova, dar şi pentru a promova exemplul acestor persoane în societate.”
Mai jos, câţiva dintre aceşti Români Demni şi plini de Curaj premiaţi de către Ziarul de Gardă din Chişinău:
Iacob Golovcă
Sunt zeci de ani de când Iacob Golovcă militează pentru anularea consecinţelor Pactului Molotov—Ribbentrop, organizând anual mai multe manifestări de readucere pe agenda politică a autorităţilor R.Moldova a problemelor parvenite odată cu semnarea acestui Pact.
Iacob Golovcă militează pentru anularea amputărilor teritoriale cauzate R.Moldova prin semnarea acestui pact ruso-german şi cere repunerea în drepturi a cetăţenilor români care au fost nenorociţi în consecinţă, prin ucidere, deportări, arestări, separarea familiilor.
Savatie (Ştefan Baştovoi)
Savatie (Ştefan Baştovoi), ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din R. Moldova.
Părintele Savatie este desemnat Omul de Gardă pentru eforturile depuse întru spiritualizarea tinerilor, pentru sprijinul acordat Campaniei pentru Recunoaşterea Genocidului Anticreştin în România Comunistă, pentru omagiul adus băieţilor ucişi la Chişinău, după 7 aprilie 2009, şi pentru promovarea Marşului Tăcerii, un marş pentru dreptul la viaţă al copilului născut şi nenăscut.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vândute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200 mii de exemplare.
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti…
Valentina Sturza, Asociaţia Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici
Valentina Sturza
Nu mai ştie nimeni numărul exact al basarabenilor care au fost deportaţi în Siberia, precum şi numărul celor care nu s-au mai întors niciodată din pădurile Siberiei. Valentina Sturza luptă din momentul revenirii sale din Kazahstan pentru redobândirea justiţiei pentru sutele de mii de deportaţi.
A protestat pe treptele Guvernului, în arhivele SIS, în nenumăratele instanţe judiciare ca să redobândească ceea ce a aparţinut pe drept românilor izgoniţi: nu doar casele ci adevărul şi dreptatea în primul rând.
Anatol Croitoru, din satul Coşniţa, r. Dubăsari, este legat de Transnistria prin Tricolor.
Anatol Croitoru
În 1991, a arborat Tricolorul pe Comitetul executiv de la Dubăsari, exprimându-şi astfel, împreună cu un grup de cetăţeni, crezul de independenţă şi unitate teritorială a R.Moldova. A urmat cu Tricolorul în gând la răsboiul ruso-moldovenesc din 1992 şi în toate acţiunile ulterioare de apărare a integrităţii R.Moldova şi a românismului din Transnistria.
Din cauza curajului său rectiliniu, s-a simţit deseori în pericol, aducând zile grele şi pentru familia sa. Anatol Croitoru a fost refugiat în Franţa, în Germania, în România, dar a revenit de fiecare dată la Coşniţa natală, pentru a susţine combatanţii invalizi, rămaşi fără sprijin moral şi material în satele româneşti din Transnistria, pentru a susţine şcolile româneşti din această zonă şi pentru a susţine unitatea sub Tricolor.
Petru Ciobanu, Veteran al Armatei Române de Oxana COLŢA
Petru Ciobanu
«În anul 1943, îmi făceam studiile la Şcoala Militară din Sibiu. Încă nu reuşisem s-o absolvesc, când, într-o noapte, pe la ora 11.00, s-a dat alarma.
Un ofiţer ne-a spus: «Până acum, nemţii ne-au învăţat să luptăm împotriva ruşilor, iar de mâine va trebui să întoarcem armele împotriva nemţilor», îşi aminteşte emoţionat veteranul Petru Ciobanu, care este şi preşedintele Organizaţiei Veteranilor Armatei Române din R. Moldova.
«Am luptat cot la cot cu ostasii sovietici»
Petru Ciobanu este originar din Grenoaia, Edineţ. El spune că «după acea schimbare, printr-un decret al regelui, toţi ostaşii basarabeni au fost eliberaţi de jurământul depus şi trimişi acasă». Însă tânărul Petrişor, cum îl numea căpitanul, împreună cu un consătean, a refuzat să se întoarcă. «Am mers la căpitan şi i-am spus că vrem să respectăm jurământul până la capăt. Ne-a lăudat şi ne-a permis să rămânem în Armata Română». Mai târziu, faptul că luptase împotriva Armatei Sovietice avea să-i facă multe probleme în viaţă.
După ce România a trecut de partea aliaţilor, a luptat cot la cot cu ostaşii sovietici. «Am trecut prin pericol. Nemţii bombardau. Îmi amintesc că, odată, eram în câmp, ne furişam după nişte struguri. Am fost instruiţi să nu stăm cu arma în sus, pentru că străluceşte şi o văd avioanele. Totuşi, ne-au zărit şi au început să împuşte. Am fugit într-un lan de porumb şi ne-am îngropat în pământ de frică. Cel mai groaznic moment a fost atunci când un tren de militari români dintr-un regiment a fost distrus. Pe jos erau fragmente de oameni», îşi aminteşte veteranul.
«Mi se spunea copil de duşman al poporului»
Petru Ciobanu s-a întors acasă în aprilie 1945, profund rănit spiritual. «Am găsit altă ţară, alt stat. Am plecat de acasă din România, iar când am revenit, satul de baştină era deja în Uniunea Sovietică. Am fost primiţi cu răceală şi ură, deoarece, la început, luptasem împotriva sovieticilor. Eram nevoit să ascund faptul că am fost în Armata Română», spune cu tristeţe veteranul. A fost persecutat de către mai-marii din Sovietul Sătesc, care l-au repartizat să lucreze la o fermă din apropiere. «Eram singurul lucrător care trebuia să tai tizicul din acel grajd. Şi asta pentru că, pe front, am luptat pe altă baricadă», spune moş Petru, care atunci avea doar 23 de ani şi 6 clase absolvite.
La acel moment, a avut noroc de Vlas, şeful fermei, căruia i se făcuse milă de el, tânăr capabil, care risca să-şi irosească tinereţea la grajd. «Eu nu prea ştiam ruseşte şi el a scris o cerere în locul meu, prin care rugam să-mi fie permisă continuarea studiilor. Preşedintele Sovietului Sătesc s-a uitat urât la mine, dar mi-a dat voie. Am scăpat şi am plecat la studii la Bălţi», spune învăţătorul de chimie de mai târziu. El îşi aminteşte că mulţi ofiţeri ai Armatei Române au fost deportaţi în Siberia, acuzaţi că au luptat împotriva URSS, iar când s-au întors acasă, n-au mai avut dreptul la studii, la muncă, la vizitarea rudelor rămase peste Prut.
Situaţia tânărului era complicată şi pentru că tatăl său fusese primar în sat, pe timpul când Basarabia era românească. «Când au venit sovieticii, tata s-a refugiat în România. După un timp, a revenit la baştină. A fost arestat şi închis pe 10 ani într-o închisoare din Samara, pentru că era împotriva regimului stalinist. Îi trimiteam scrisori. Trebuia să am grijă să nu scriu ceva împotriva URSS. După 8 ani, a decedat. Am făcut interpelare pentru a afla măcar unde îi este mormântul». Răspunsul l-a primit abia în 1953. «Nu este cunoscută cauza şi locul înhumării», era scris în acel răvaş. «Mi se spunea «copil de duşman al poporului», cu toate că, în URSS, era o lege conform căreia părinţii nu răspund de faptele copiilor, iar copiii — de ale părinţilor», spune Petru Ciobanu.
«Voi sunteţi fascişti»
Până prin ‘90, veteranii care luptaseră în Armata Sovietică aveau facilităţi: primeau bani, produse alimentare gratuite. Veteranii Armatei Române, însă, nu erau recunoscuţi, fiind consideraţi fascişti. Abia după ‘90 a fost emis un ordin prin care au fost egalaţi în drepturi toţi veteranii. «Am 86 de ani. Pentru că am mers pe câmpul de luptă, în fiecare lună primesc o alocaţie de 300 de lei, doar la 9 mai ni se mai dă un premiu bănesc», spune veteranul care trăieşte din mai puţin de 100 USD pe lună.
În fiecare an, împreună cu camarazii, depune flori la cimitirul ostaşilor români din cartierul Botanica, în timp ce veteranii Armatei Sovietice se duc la memorial. «S-a încercat unirea ambelor părţi, însă nici până în prezent nu am ajuns la un numitor comun. Încă mai sunt veterani sovietici care strigă în gura mare «Voi sunteţi fascişti», spune cu tristeţe Petru Ciobanu.
An de an, numărul veteranilor Armatei Române se reduce. În prezent, mai sunt circa 462 de veterani. Din partea autorităţilor române ei beneficiază de bilete de călătorie pe teritoriul României, dar veteranii sunt bătrâni şi nu mai pot să se deplaseze.
Oxana COLŢA
