Garda de Fier

Din borhotul şi compotul de la care se adapă stânga în America, otrăvind centrele universitare, au ieşit la iveală în ultimii 8 ani o mulțime de organizații concubine ideologiei comuniste. Unde, după cum vedem, mențin utopia comunistă că totul ne aparține, bunul este al tuturor, iar efortul individual de merit, este desființat printr’un colectivism de idei atroce zis egalitariste.

Compotului proslăvind egalitatea tuturor claselor sociale, îi cad victime în prim plan tinerii, debusolați de însăşi educatorii plătiți să le îndrepte paşii în viață, adică profesorii. Prezența lor în funtea catedrelor constituie o adevărată epidemie pentru sistemul educațional american şi societate în general.

Obama – Clinton

Stânga nu a fost nicicând mai puternică şi devastatoare, decât în era “transparenței” şi aşa zisei “corectitudini politice”, la umbra cărora şi-a găsit adăpost, protejată cu legi prezidențiale, o anumită categorie ce se consideră discriminată de ani de zile. Nicicând în istoria acestei țări, clasa discriminată (devenită de-acum cea mai discriminantă), nu s’a identificat cu mersul societății. A fost în permanență beneficiara unui sistem social (de peste 50 de ani), conceput s’o protejeze, iar parazitul a căpătat proporții îngrijorătoare pentru contribuabilul american, supus taxelor tot mai mari care să-i asigure viața. Ba, i-a mai creat şi un serviciu de asigurare sau asistență medicală care poartă însăşi numele ilustrului nostru preşedinte: “Obama Care”; care desigur a intrat deja de câțiva ani în istorie prin ineficiența crasă şi risipirea generoasă de fonduri, scuzabil în fața publicului prin câteva etichete de circumstanță de genul “Health Care for all”, şi acestea împrumutate tot din latrina demagogiei comuniste.

“Black Lives Matter” sau “Black Liberation Army” sunt numai două dintre organizațiile extremiste de stânga care instigă la anarhie, la ură şi violență, din puzderia celor răsărite ca ciupercile operând neîngrădite în această țară. În cazul primeia dintre ele (promovând pe față cultul crimei împotriva organelor de ordine), preşedintele şi-a dat girul moral invitindu-i pe conducătorii ei la Casa Albă. N’au avut parte de acelaşi tratament victimele, părinții sau familiile celor ucişi în numeroasele incidente inspirate de ura propagată a acestei asociații criminale. Un afront iresponsabil, pentru unii, dar pentru alții, o adevărată îmbărbătare de continuare a activității teroriste prin devastări, incendii, distrugeri de bunuri şi crime. Borhotul avea nevoie de ferment, iar acest ferment l-a identificat însăşi preşedintele.

Căzut în zeama capitulardă a frustrării, în fața neputinței de a face față rolului de conducător în țara care şi-a pus speranța în el, deziluzionat de insuccesele devastatoare ale politicii interne şi externe pe care a dirijat-o cu obstinație în contrapondere cu interesele poporului american, preşedintele a recurs la apropierea de singurul segment de populație pe care, prin rasă, îl reprezintă. Politica descurajantă a dat naştere în plan extern la adevărați monştri internaționali (gen “Isis”), iar în cadru intern, celor de genul “Black Liberation Army” sau “Black Lives Matter” cu preocupări similare.

De ce spunem toate acestea?

Donald Trump

Pentru că ne despart doar câteva săptămâni de alegerile care vor decide soarta de viitor a Americii, iar viitorul democratic al acesteia se află pe muchie de cuțit, amenințat serios de incapacitatea de a discerne a tinerei generații “şcolite” şi mereu actuala masă de manevră ce o reprezintă populația de culoare pe care se bazează şi la care recurge partidul democrat în toate alegerile. Două segmente care alimentează un zis proces electoral democratic şi care pot schimba balanța în favoarea pretendentei la preşidenție, Hillary Clinton, vis-a-vis de Donald Trump, reprezentantul republican care are curajul să înfrunte actuala administrație ce a politizat şi segregat societatea americană în ultimii opt ani. Un Donald Trump care promite să revitalizeze economia şi să respecte drepturile şi libertățile înscrise cu literă de lege în Constituția Americană, şi Hillary Clinton, fantoma  actualului preşedinte care a eşuat în chip lamentabil în fața marei majorități a populației, şi a lumii, în genere.

Pentru poporul american, alegerile din acest an reprezintă un adevărat proces de conştiință. Vor fi oare capabili alegătorii americani să ne spulbere actualele temeri cu privire la viitorul ce le stă în față?

Vom trăi şi vom vedea, la 8 Noembrie!… Până atunci, vrem doar să tragem cuvenitul semnal de alarmă!

Nicolae ȚÂRCODIE