Garda de Fier

Dictatorul Fidel Castro

A crăpat! A pierit în paraonia pe care a creat-o, urmărit de imaginea zecilor de mii de victime care şi-au găsit sfârşitul în centrele de tortură şi în temnițele întunecate, milioanele de sentințe comandate în numele paranoicului comunism, de dezastrul iresponsabil al Cubei suferinde în foame şi teroare. Dictatorul Fidel Castro a murit de mult (nu în fața plutonului de execuție, cum ar fi meritat), dar condamnat în conştiința propriului popor pe care l-a terorizat, l-a umilit şi i-a devenit duşman. Din Havana şi până la ultimul cătun al acestei insule, vestea a venit pentru toți cu bucurie şi uşurare, dar regimul comunist încă tronează pe mormane de cadavre, înăbuşind brutal orice opoziție. Cuba rămâne ferecată în absolutismul unei dictaturi personale, perpetuată de fratele monstrului pierit, bruta care foloseşte aceleaşi metode criminale de represiune.
Dar, zori de speranță se ivesc la orizont şi pe cerul ei întunecat de atâtea nelegiuiri, de fărădelegi în numele unei revoluții căreia i-au căzut pradă atâtea victime nevinovate.
Vocea adevăratei Cube se va face auzită în curând, pentru că oricât de cruzi ar fi opresorii cu propriul lor popor, găseşte resurse pentru a-şi cere dreptatea şi libertatea pe care o merită, chiar cu prețul altor victime!
Si acesta va fi ultimul discurs al poporului cubanez, aruncând la groapa de gunoi a istoriei regimul care l-a ținut încătuşat peste o jumătate de secol, iar odată cu el, şi fantoma ucigaşului pierit, Fidel Castro.

„Nu pui temelia libertății atunci când îi împuști pe cei ce gândesc altfel decât tine.”
Antoine de Saint-Exupery