Garda de Fier

Colindăm, colindăm…

Noaptea svârle un prărunc
de nea; nămeţii au crescut;
colindele vestesc un prunc
nou născut.
— Domnului-Doamne.
In lumânări de-opaiţ şi ciob de seu
la căpătâiul micului lui Dumnezeu
veghează satul…
… s’a trezit
în faşa’ntâiului surâs…
Cântaţi !
— Hai Lerui – Doamne, hai. ..
Credinţele’ncălzesc firavul trup,
Zătoanele de mântuire se destup,
un val de bunătate s’a lăsat
peste văzduh şi peste sat
şi îngeri mici, cu-aripi de nea
au început a colinda:
— Doamne, dăi Domnului, Doamne…
Nădejde nouă’n suflet nou.
Ohabiţa 1935
Grigore Bugarin

A  J  U  N

Ajun, ce scarmănă lână de zăpadă
peste colindătorii strânşi grămadă
cu feţe bălae,
îmbrăcaţi în sărăcăcioase strae
cu opinci umplute cu pae !
Ajun, ce laşi să poarte vestea sfântă
copilaşii, — ce cântă
prin ger
s’audă îngerii din cer. —
Ajun, ce dai cunună,
săracilor cu inimă bună,
s’o ducă prinos
lui Hristos,
ai făcut să plângă un bunic
ce şi-o amintit, decând era mic !
Ajun, ce’mparţi prin sate, prin vale
în cale
prin case sărace,
pe lângă jale
şi-amar ,
„Pace”
şi „Har”,
omoară puţine, din multele patimi
şi şterge-ne ochii de lacrimi !
Adu lumii-aminte
de vremile bune
de mai înainte
cu mai multe şoapte sfinte !
Şi fă ca pe întinsuri să răsune,
glas de rugăciune !
Ajun, pe un val de vânt,
s’aude un cânt :
„Lerui Doamne, flori de măr,
„Grăim vouă adevăr ;
„C’astăzi s’a născut
„Cel făr de’ nceput
„Inchinaţi-vă acum
„Şi aşterneţi-I în drum
„Flori de măr şi flori de crin
„Florile dalbe, Amin!”

M. Avramescu