MOARTE PERIFERICĂ de C. Pârlea
S’a stins uitat de toţi pe undeva
L-a plâns doar maica tristă şi bolnavă,
A’ngenunchiat uscată ‘n rugi de slavă,
Lângă-un coşciug uitat de toţi, cândva…
Groparii blestemat-au sărăcia
Şi preoţii o rugă’n sec au spus,
De sus o lacrimă a jucat străpuns
Şi-a ‘ndoliat, cernită, liturghia. . .
Mai multe săptămâni s’au scurs în şir
Şi doinele-au venit să cânte soare,
Copiii au ieşit în sărbătoare
Să ‘nsăileze flori în cimitir . . .
Uitat de lume şi de tinereţea lor,
Pe lespezi nici o floare, nici un semn,
Nici chiar inscripţie pe cruci de lemn
Să aibe-o mângâiere, călător…
C. PÂRLEA
