Garda de Fier

   Clopotele vestesc pogorîre dintru cele de sus.
   Pe Iisus, cel în vecie mântuitor lumii, luminile îl poartă peste țările noastre de împărați şi ciobani.
   Îl primim în inimă, îngenunchiați în pulberea de aur a evlaviei.

SĂRBĂTORI FERICITE ! Foto © terradesign.ro

   O lume veche se pregăteşte de’nserare.
   Stele Crăciunului vestesc Răsărit plin.
   Ieslele odihnitoare de Mântuitor cuprind nădejdea lui Simeon.
   Uneori, oamenii au uitat semnele Cerului, dar până la sfârşit, lumina cea adevărată a biruit întotdeauna, alungând în peşteri damnate şerpii urii şi-ai păgâniei.
   Țările româneşti se deschid mântuirii.
   Iisus e printre noi!
   Codrii ardeleni, de vânjos gorun domnesc, plaiurile arboroşene, cu dulci coline colindătoare în frunzişul fagilor împrejmuitori de Putne, Dragomirne şi Sucevițe, Banatul cântecelor, Basarabia grâielor ca mătasa îngălbenită la soare, a hambarelor de belşug, Moldova – şi şesurile dunărene – toate acestea îs sub semn astăzi.
    Iisus e printre noi!
   Da, am îngenunchiat, şi inima ni-i deschisă pentru lumina cea mare.
   Irod a vărsat sânge, dar crinul împărătesc s’a înălțat, căci voia cerului a fost mântuire.
   Clopotele cuprind Țara.
   De pretutindeni, isonul lor învolburează azururile.
   Dumnezeu veghează, din veşniciile Lui atotcuprinzătoare, peste omenia noastră. Fruntea ni se pleacă. Îl simțim între noi pe Domnul Iisus, aşa cum l-au vestit profeții şi semnele, pentru acel Vifliem de luceafăr dumnezeesc.
   Smirnă şi tămâie fie-ne inima!
   Cântare de nădejde şi victorie.
   Țărm înalt, sufletul!
   Îngenunchiere.
   Căci, din inima Lui bunătate, pentru noi, doritorii, Iisus a început să meargă blândeță şi dragoste peste plaiurile româneşti.
   Crăciunul, sărbătoare de pace şi bucurie, ne săvârşeşte întru bunătate.
   Auziți zvonul colindelor?
   Domnul Iisus îşi duce peste veacuri lumina.
Valeriu CÂRDU