STRĂBUNI de George Tutoveanu
“Să faci Căpitane o Țară, ca soarele sfânt de pe Cer!” – Ion I. Moța
(eroilor Ion Moța şi Vasile Marin)
Îi văd pornind, doi vulturi, de pe creste,
Cu ochi de jar şi zborul de furtuni,
Spre țara unde iadul dă de veste
Că zvârle ‘n cer aprinsele-i genuni…
Din larg de veacuri, jertfa crucii este
Plătită doar de cei viteji şi buni…
Dar moartea lor preface-se’n poveste
Şi ei în stâlpi de flăcări…, în străbuni…
Şi încă două glasuri vor răzbate
Pământul nostru ‘n vremi învolburate…
Nu mai cădeți cu ochii în marame
Şi nu-i mai aşteptați cu-atâta dor
Şi, cât veți fi, voi nu-i mai plângeți, mame…
Ei sunt de-acum ai noştri-ai tuturor…
(1937)
◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊
Ion Moța si Vasile Marin, desi de familie spirituală deosebită, au crezut în moarte cu aceeasi tărie si au căutat-o cu aceeasi ardoare.
Ei, care-si închinaseră tinerețea Legiunii – adică închisorilor si prigoanei – n’au pregetat să-si jertfească viața ca să grăbească mântuirea neamului întreg.
Moartea aceasta a fructificat. A pecetluit sensul vieții si al creației generației noastre. Primatul spiritualului, împotriva primatului temporarului, în care au crezut generațiile precedente. Si ne-au arãtat ce rămâne de făcut si ceea ce se poate face cu această trecătoare viață omenească: O REVOLUTIE CRESTINÃ!
[Buna Vestire, Anul II, Nr. 262, 14 Ianuarie 1938, p. 4]
◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊
“Naționalismul nostru e un uriaş înfipt cu tălpi late şi de neclintit în pământul nostru românesc, piept de granit, ochi de oțel, care îşi impun neîndurata voință de dăinuire şi de apărare oricât de furioase ar fi valurile adversităților de orice fel”
(Ion I. Moța).
◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊ ◊◊◊
