Garda de Fier

Coperta revistei

♦ “CETATEA LUMINII” Director: Prof. Dumitru Paulescu (Revistă de Cultură şi Artă), Sao Paulo – Brasilia. Anul I, Nr. 1, 23 August 1954. “Purtăm în sufletele noastre sbuciumate, icoana pământului natal. Purtăm în inima noastră pribeagă, icoana neamului osândit. Destin de răscruce ducem pe umeri şi ne scriem cu sânge cronica amară… Cetatea Luminii înseamnă pentru cei care i-au dat ființă şi se vor îngriji de viața ei, tranşeu de luptă permanentă, drum de onoare şi sacrificiu pentru neam. Înseamnă armă nebiruită, în lupta pentru recucerirea dreptății şi libertății pierdute. Cetatea Luminii, înseamnă veghere de sentinelă credincioasă, întru apărarea patrimoniului nostru sacru. Acest ideal ni-i drag şi sfânt şi rămâne scris în inimile noastre”. Tipărită în frumoase condiții grafice, se mai specifică în corpul revistei că ea “apare în cadrul ‘Bibliotecii SATUL’, sprijinindu-se pe elanul unui mănunchi de compatrioți din S. Paulo, strânşi în jurul figurei nemuritoare a filosofului V. Conta”. Dintre colaboratori: Iulia Carâp, Vasile Posteucă, N. Iancu – Păltinişanu, Alexandru P. Silistreanu, Dumitru Leontieş, N. S. Govora, Faust Brădescu, Nicolae Roşca, Gr. Nandriş, Al. Busuioceanu, Dumitru Mărgineanu, Toma Jalbă, Dan Boghiu, Victor Buescu, Cătălina Negură, Prof. George Onciul, s.a. Semnează în numărul de debut Prof. Nae Ionescu despre “Ființa noastră spirituală si omul de caracter” (din convorbirile îngrijite de Mircea Eliade si G. Racoveanu), Prof. univ. Grigore Nandriş (fost presedinte al Societății pentru cultură, 1929 – 1942) vorbeste în cadrul cercetării sale “Despre viața culturală a Bucovinei”, Prof. George Onciul prezintă un studiu de frumoasă semnificație “Despre Muzica Populară Românească”, D-tru Paulescu înfierează “Robia Întunericului” marxist, încrezător că “sub stindardul nemuritor al Libertății, într’un front comun de luptă si sacrificiu, se vor încolona mâine toate neamurile pământului, constiente de primejdia de moarte a Robiei Întunericului Comunist” scoțând “neamul omenesc de sub apăsarea tuturor fărădelegilor”, Prof. univ. Victor Buescu îsi expune punctul său de vedere cu privire la vechea capitală a Daciei, Sarmisegetuza, sub titlul “Sarmisegetuza dans la toponymie Daco-Romaine” (Sarmisegetuza în toponimia Daco-Romană), în lumina noilor descoperiri arheologice sau teoriilor emise, cuprinzând în analiza sa trei aspecte de raportare: arheologic, lingvistic si toponimic, iar Mircea Eliade, în lb. portugheză, descrie cu admirație venerația în cultul lui Zalmoxis a Daco-Geților, viața simplă si ascetismul lor sub influența lui Burebista în articolul “Sob o signo de Zamolxis” (Sub semnul lui Zamolxis). Din parnasul antologic al poeziei românesti sunt reproduse versuri de Radu Gyr, “Crucea din stepă” si “Cântec Ardelean”, frumoasa baladă “Făt Frumos” dedicată Căpitanului de Tudor Arghezi: “Munții pustii, cu piscurile cată / Mâhniți, din cer, în valea de granit, / Ca să-l mai vadă, cel puțin odată, / Viu dacă-i viu sau mort, de-o fi murit…”, poemul lui Octavian Goga, “Plugarii”, reactualizat parcă de suferința țărănimii sub noul jug rosu: “Frați buni ai frunzelor de codru, / Copii ai mândrei bolți albastre, / Sfințiți cu roua suferinții / Țărâna plaiurilor noastre!…”, îndrăgitele versuri pline de duiosie ale poetului Vasile Militaru, “Mama”: “A venit aseară mama, din sătucu-i de departe / Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi, ‘domn cu multă carte!’…”, alături de nemuritoarele strofe ale poetului basarabean Al. Mateevici din poezia “Limba noastră”: “Limba noastră-i o comoară / În adâncuri cufundată / Un sirag de piatră rară / Pe mosie revărsată…”. Nu lipsesc din perimetrul literar contribuțiile numeroase ale poeților refugiați din Brazilia si din exil: Ion Țolescu (“Doină”), D. Paulescu (“Vipere Neadormite” alias Cetatea Luminii si “Tulnicul Rarăului” ¹⁾ sub pseudonimul D. Dorneanu): “Muntelui să-i spun, / Sub stejar străbun, / Gândul meu de ani, / Fulgere’n dusmani, / Să las la răscruci / Vorbă la haiduci…”; Aron Cotrus (“Rapsodia Dacă”), Vasile Posteucă (“Zodier”), Al. Silistreanu (“Versuri pentru Neam”), Al. Busuioceanu (“Cetate Sacră”) sau Nicolae Novac (“23 August”).

După numărul trei (III) apărut în anul 1957, coplesită de nenumărate preocupări si dificultăți financiare, publicația se vede silită să-si întrerupă temporar existența. Reapare, după o lungă absență de 23 ani, la 26 Aprilie 1981, cu nr. 4 – 5 (Anul XXIII), consemnând în primele rânduri: “Cu gândul la Țara noastră chinuită si la condeierii nostri din pribegie, care au rămas neclintiți de pe linia destinului românesc, ca niste stâlpi de lumină, îi invităm si-i asteptăm să pună umărul si sufletul, alături de noi, la zidirea, consolidarea si apărarea acestui transeu de luptă românească si anticomunistă, de pe îndepărtatele țărmuri străine… Am dispărut 23 de ani de pe ecranul vieții românesti din exil, – se mai spune în altă parte a revistei sub titlul ‘Gânduri pentru Cetatea Luminii’ – încercuiți de dusmani si greutăți. Dar, am reapărut si reînviat cu credința si hotărîrea de a nu da înapoi si de a nu înceta lupta, până când tirania si teroarea sălbatecă a comunismului, această religie a urii, a jafului si a crimei, nu va cădea la pământ”. “Cetatea Luminii (Helis N.N.) – astfel si-au botezat străbunii nostri capitala Daciei în antichitate… În cele 3 numere din Cetatea Luminii, apărute în Sao Paulo în anii 1954 si 1957, sub răspunderea Bibliotecii Române ‘SATUL’ – scrie Prof. Dumitru Paulescu în prezentarea intitulată “Cetatea Luminii” – s’au strâns, ca lângă un iconostas al iubirii de neam, unii dintre cei mai alesi scriitori ai românismului din trecut si din exil, care si-au schimbat condeiul în spadă, încălzind cu inima, talentul si dragostea lor, paginile acestei reviste, închinată pătimirii poporului român”. Dedicat Sfintei Învieri, sunt reproduse în acest număr două texte clasice ale Prof. Nae Ionescu despre “Înviere” si “Iertarea Crestină”, versuri antologice din creația poeților români: Al. Mateevici – “Christos a Înviat”, Valeriu Cârdu – “Rugă pentru Înviere” si Vasile Militaru – “Christos a Înviat”, ori Steluța Doru (Brazilia) – “În noaptea Învierii”, alături (în cadrul literar general), de cele ale poeților exilați, între care: Ion Țolescu – “Căpitanului”, D-tru Paulescu cu poemul de rezonanță telurică “Sunt lutul”: “Mă lupt sălbatic cu mii de furtuni, / Să-mi apăr țara mea din străbuni. / Cred în Domnul si ogorul din lan, / Scapă-ne, Doamne, de crudul dusman…”, “Veniți să strigăm în lume” şi “Ajută-ne, Arhanghele Sfânt!” (nesemnată), Georgeta Crainic – “Legământ”, Nicolae Petra – “Psalm”, M. Cerna – “Sunt zeci de ani”, Eglantina Daschievici – “Notre pays resiste”, Iulia Carâp – “Țara mea” şi “Dor”, Alex. Silistreanu – “Iluminând”, “Poema ao heroi Jan Palach”, “Cutremurând” şi traducerea în portugheză “O Capitao” (Căpitanul) de Aron Cotruş, G. Tomis – “De când nu ne-am văzut” (poem dedicat eroului legionar Lucian Caramlău), Al. Gregorian – “Icoana de lemn”, Aron Cotruş cu versurile impregnate de revoltă “Cuvinte către țăran” (împovărat si nedreptățit de “ciocoii desfățarnici ai pământului”), Dumitru Leonties – “Drapelul”, ardentul poem-manifest al lui Radu Gyr, “Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane”: “Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, / nu pentru pătule, nu pentru pogoane, / ci pentru văzduhul tău liber de mâine, / ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!..”, Ion Buzdugan  – “Căsuța dela Nistru”: “Căsuţă de la Nistru de hoarde pângărită, / Ne-om mai vedea vreodată, la vatra în ruine / Să-ţi îngenunchi în faţă, icoană răstignită, / Să plâng de fericire, căsuţa mea, cu tine?…”, Duiliu Zamfirescu cu idilica baladă intitulată “Bucovină” (năpustită de străini, cerând cu umilință ajutor Voevodului Stefan), ori cutremurătoarele versuri ale lui Gh. Cosbuc, “Decebal către popor”: “Din zei de-am fi scoborîtori, / C’o moarte tot suntem datori!…”. Tot din numărul de față, ținem să desprindem frumoasele rânduri pe care le semnează D-tru Paulescu despre viteazul si înțeleptul Rege al Dacilor, “Burebista”, căruia “i se datoreste statornicirea neamului nostru pe pământul cuprins între Tisa, Dunăre, Marea Neagră si Nistru”, articolul “Ce este politica naționalistă? Si ce este naționalismul?” de Vasile Marin (reprodus din vol. “Crez de Generație”, 1937), sunt prezentate extrase din ziarul “Fuerza Nueva” (Madrid) cu privire la manifestarea comemorativă a eroilor Ion I. Moța si Vasile Marin care a avut loc în luna Ianuarie la Monumentul Moța-Marin din Majadahonda, Spania, în prezența Comandantului Miscării Legionare Horia Sima si a liderului naționalist spaniol Blas Pinar (conducătorul organizației “Fuerza Nueva”), cu pasaje din cuvântările susținute de Nicolae Rosca si Blas Pinar în fața numeroasei asistențe. În continuare, este publicat apelul redacției adresat exilului cu titlul “Desrobirea României prin luptă, post si rugăciuni”, N. S. Govora dezbate în rândurile sale intitulate “File de istorie” afirmațiile pe care le face Mihai Fotin Enescu cu privire la partidul liberal si poziția acestuia vis-à-vis de rivalitatea imperiului rusesc, D. Paulescu aduce un omagiu la trecerea din viață a emeritului “Profesor T. Onciulescu” dela Univ. din Roma si Napoli, consătean cu autorul din satul de arcasi Voloca “de sub streasina Cosminului, astăzi înrobit si schingiuit de anticristii Moscovei, în Bucovina martirizată”, amintind că T. Onciulescu “face parte din prima pleiadă de tineri ai satului care s’au ridicat la învățătură mai înaltă, în epoca dintre cele două războaie mondiale… Am fost colegi de scoală si de universitate – scrie în continuare D. Paulescu – cu aproape toți fruntasii de mai târziu ai studențimii bucovinene, Tudose Popescu, Ion Țurcan, Ion Negură, Aurel Nenati, Filon Lauric, G. Macrin, Ilie Imbrescu si tinerii poeți, Mircea Streinul, Vasile Posteucă, Mihai Horodnic, G. Todiras, G. Clopina, Iulian Vesper, Teofil Lianu, Dumitru Leonties, Vianor Bendescu, etc. Această nouă lume de tineri, pornită de pe prispa satelor la învățătură si luptă pentru neam, îsi găseste împlinirea întru ideal, împreună cu Onciulescu… Din această ‘Țară de Sus’ a Moldovei, din această Bucovină ‘cu mănăstiri si brazi’, pământ de țărani si poeți, de pe plaiurile acestei Regine, cu Doine si Hori, s’a ridicat spre muncă si lumină si T. Onciulescu…”, încheie omagiul său D. Paulescu, revenind mai pe larg în numărul următor al revistei cu înfățisarea activității culturale (publicistică si universitară) a profesorului (sub pseudonimul D. Voloceanu), alături de prezentarea pe care i-o face Ion Popinceanu ilustrului dispărut. În continuare, este reprodus un fragment din vol. “Desgroparea Căpitanului” de Vasile Posteucă cu privire la “Luceafărul” poeziei românesti Mihai Eminescu, protestează în apărarea Pr. Gh. Calciu-Dumitreasa din Bucuresti, “care a fost condamnat la 10 ani închisoare, fără nici o apărare din partea Prea Fericitului Patriarh, si-si ruinează sănătatea în neagra închisoare din Aiud” (“Cuvinte către tineri”), sunt redate pasaje din scrierile lui C. Z. Codreanu (“Noi si pământul nostru”, Carmen Sylva, 1936), etc. în articolul privitor la “Centenarul Monarhiei Române”, este publicat un fragment din lucrarea memorialistică “Sfârsitul unei domnii sângeroase” de Horia Sima apărută la Madrid, iar la “Pagina Bibliotecii Române – SATUL”, Prof. Dumitru Paulescu împărtăseste exilului că “si-a pus în gând să ridice cu orice sacrificiu, pe aceste îndepărtate tărâmuri tropicale, arse de soare si secetă spirituală, UN CĂMIN ROMÂNESC, unde să-si poată adăposti în siguranță, cărțile, colecțiile, mobilierul si obiectele de valoare” în apelul “Visăm o Casă Românească pentru Biblioteca – SATUL”, dezvăluind cu această ocazie si prima listă a contributorilor veniți în ajutorul importantei inițiative²⁾. Tot Prof. Dumitru Paulescu anunță cu tristețe faptul că “Ne-a părăsit profesorul si ofițerul român Ion Teodorescu” (survenită la 10 August 1979), “strălucit profesor si pedagog… apreciat si iubit de studenții care l-au cunoscut, iubit si admirat… primul bibliotecar al Bibliotecii Române SATUL din Brasilia” si care – ține să amintească în continuare autorul – “s’a oferit cu tot sufletul să lucreze onorific pentru tânăra înjghebare culturală românească…”, fiind prezentată în paralel si o scurtă biografie a acestuia în limba portugheză sub titlul “Dados Biograficos de Ion Teodorescu”.

Efigie

La fel de substanțială este si următoarea ediție a publicației (Anul XXIV, Nr. 6 – 7, Iunie 1982 – Ianuarie 1983), din care dorim să amintim aici bogata si prețioasa contribuție a Prof. Dumitru Paulescu (sub nume propriu, în numele revistei sau cu alte pseudonime³⁾), în primul rând cu articolul omagial la împlinirea a “55 de ani dela Întemeierea Miscării Legionare” (semnat D. Dorneanu), cu un parcurs al vieții si luptei anticomuniste a fondatorului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, a biruințelor si martiriului lui; articolul “Strigătul fraților din cătusele comunismului”, despre revolta mocnită a românului, năpăstuit de nedreptatea si urgia apocaliptică comunistă; apelul adresat “Fraților Români” de a se apropia “cu tot sufletul de cutremurătoarele suferinți ale țării noastre, de frații nostri schingiuiți în bezna celulelor si de poporul român înfometat”, ori versurile de profundă semnificație “Colindăm lui Dumnezeu”, “Plugusorul Românului pribeag” (“Vin cu plugul meu pribeag / Pân’la tine frate drag…”), “Când o fi să mor” (in memoriam poetului Vasile Posteucă): “Când o fi să mor / În freamăt de dor, / Să mă îngropați / Pe culmi de Carpați…”, sau “Un dor”, cea din urmă sub pseudonimul Teodor Paulescu. Colaborează la acest număr: Alexandru Silistreanu – “În cimitirul Montparnasse”, versuri închinate maestrului George Enescu (vezi si articolul din cuprins “Un veac dela nasterea Maestrului George Enescu” pe care îl semnează D. Paulescu alias Dumitru Subțirel), “Murmurio de Riacho Fundo”, “Drumurile”; Georgeta Crainic – “Meditație la… POD” (câteva reflexii asupra operei literare a lui Vasile Posteucă), alături de comunicarea privind lucrările celui de-al X-lea Congres al Limbii Române susținut la Toronto dedicat poetului V. Posteucă, “In memoriam” (versuri, la pierderea lui Octavian Rosu). O frumoasă evocare face Ovidiu Găină în numărul de față despre “Primul mars de propagandă la Mânăstirea Putna” întreprins de Frăția de Cruce “Sf. Gheorghe” din Rădăuți si împrejurările constituirii acestei Frății: “…Anul 1932. Era în Octombrie. Un coleg ne-a făcut semn, în pauză. A scos o hârtie împăturită din chimir, a desfăcut-o si ne-a citit conținutul cu vocea sugrumată de emoție. Era un manifest adresat românilor, în care li se cerea să se strângă în jurul steagului înălțat de Corneliu Zelea Codreanu. În mijlocul manifestului era chipul său frumos de Arhanghel. Studentul care-i dăduse manifestul colegului (cred că era Moisuc), ne invită la o consfătuire. Se prezintă. Se numea Vasile Cârciu si era student în Drept, la Iasi. Ne-a îndemnat să formăm o ‘Frăție de Cruce’… Asa că pe la mijlocul lui Decembrie, câteva zile înainte de a pleca în vacanța de Crăciun, ne-am adunat în casa unui țăran legionar din ‘Obor’, cartierul nou al Rădăuțului, si am depus legământul în fața camaradului Negru… Într’o zi de sărbătoare ne-am decis să întărim jurământul nostru de Frați de Cruce, repetându-l la mormântul lui Stefan cel Mare. Ne-am hotărît să facem un mars până la Putna, trecând prin Marginea, Frătăuți, Vicov si Sucevița. În total ceva mai mult de 70 kilometri. În dimineața acelei zile (Mai, 1933), după o scurtă rugăciune” – ne mai spune autorul articolului – câte doi, în pas cadențat, cântând, frații de cruce se văd “ajunsi la chilia lui Daniil Sihastru, de unde pornise săgeata pentru a indica Voevodului locul unde trebuia zidită mânăstirea; ne-am asezat pe pietrele ce serviseră înainte Sihastruluui de odihnă si începurăm să cântăm. Cred că era pentru întâia oară, când răsuna în chilie Imnul Legiunii si ‘Stefan Vodă al Moldovei’: ‘Tot asa tu Căpitane, / Urcă pe-ale Putnei văi, / Si-ți vom da batalioane, / De legionari flăcăi…”. Un index al “Cărților românesti apărute în pribegie” (continuat în ediția următoare), articolul “Trei decenii dela înființarea Bibliotecii Române SATUL”, alături de rubrica “Ne scriu cititorii”, încheie bogatul sumar.

PRO PATRIA SEMPER

Ultimul număr al revistei (Anul XXV, Nr. 8 – 10, Iunie – August 1984) este închinat “întru eliberarea osânditului nostru neam românesc si a tuturor popoarelor subjugate de dictatura si tirania comunismului”, cu îndemnul adresat de redacție în “Comunicarea” publicată din prima pagină pentru a lupta “din răsputeri contra fiarei ce-si varsă focul si cruzimea bestială asupra Crestinismului”, concluzând că “numai prin lupta, prin credința si jertfa noastră, pentru Cruce si neamul din care ne-am ridicat, Lucifer va fi răpus si Soarele Dreptății Divine va străluci în lumina istoriei”. Subliniem din cuprins frumoasele rânduri intitulate “Din martiriul Basarabiei si Bucovinei” semnate de Dumitru Paulescu sub pseudonimul D. Transnistrianu (în spațiul dedicat celor două provincii românesti robite, Basarabia si Bucovina), contribuțiile cuprinse aici fiind iscălite de Alex. Mateevici (“Limba noastră”), Teodor Craioveanu – Cernăuți cu un omagiu pe care îl aduce cărturarului si luptătorului “Onisifor Ghibu”, J. N. Manzatti cu o “Scurtă panoramă a folklorului bucovinean”, notele Prof. Ion I. Nistor despre “Gazeta BUCOVINA” si Testamentul lui D. Hurmuzachi”, amintirile Prof. D. Paulescu la pierderea tragică din viață a poetului “Dumitru Leonties – vultur din Țara Fagilor”, “fratele nostru de cruce, stejar nemuritor din Bucovina”, s.a. Alte semnalări notabile din conținut: Gabriel Bălănescu – “Din nou despre actul dela 23 August 1944”; Prof. Dr. Stan M. Popescu – “Isvorul urii contra legionarilor”; Georgeta Crainic – “Vasile Posteucă, versuri inedite”; Dumitru Paulescu – “Neamul Românesc pierde un suflet ales” (Dr. Nicu Iancu-Păltinisanu, 18 Ian. 1910 – 15 Iulie 1984) sau, în continuare, interesantele “Amintiri – Din ultimele zile de pe front” semnate de N. S. Govora. Partea literară a revistei este bogat reprezentată de versurile pe care le semnează: Alexandru Gregorian (cu poemul religios “Înviere”), Ion Țolescu – “Rugă de pe Rarău”, N. S. Govora – “Rugă”, Al. P. Silistreanu – “Hino a Polonia”, “40 de ani” si “A căzut un camarad” (in memoriam C-tului Legionar al Bunei Vestiri, Dr. Nicolae Iancu-Păltinisanu), Aron Cotrus – “Mars răsboinic” (din ultimele poeme ale poetului, aflate în manuscris), Nicolae Novac – “Ora căderii în lut”, Iulia Carâp – “Țara mea”, “Asteaptă-ne frate” si “Stropi de gând”, D. Bacu – “Invitare”, Sandu Tudor – “Imnul la Rugul Aprins al Maicii Domnului” (acatist scris de Sandu Tudor în 1947 la Mânăstirea Antim, cu precizarea că “este ultima creație a acestui martir, care fiind întemnițat de comunisti, a ales drumul cel mai strâmt, al Învierii prin Moarte, refuzând abjurarea ideilor si credinței lui” – însoțit de o notă biografică asupra acestuia), Eglantina Daschievici – “Țăranul Român” sau Dumitru Paulescu cu “Soldații lui Isus” (pentru a ne limita doar la acesti autori din sirul contributorilor), iar rubrica intitulată “Ne scriu cititorii…” încheie sumarul valoros al publicației pe care, cu atâta dragoste, Prof. D. Paulescu a editat-o de-a lungul anilor ca Director al ei si al Bibliotecii Române “Satul”, în ciuda tuturor dificultăților pe care le-a întâmpinat în greul si lungul surghiun al exilului.

Nicolae NIȚĂ

^1)______
– Multe din poeziile autorului din această perioadă vor fi de altfel cuprinse peste ani în vol. “Pentru frații nostri fără mormânt” apărut în cadrul Universității din Brasilia, 1971, cu o prefață de Vasile Posteucă.

^2)______
– Tezaurul colecțiilor aflate în posesia Bibliotecii “Satul” includea ziare si reviste românesti, unele dintre ele aproape dispărute din orice circuit, cum ar fi ziarul “Cuvântul” apărut la Viena în 1945 ca organ oficial al Guvernului Național dela Viena, ziarul “Dacia” tipărit la Paris în 1945, “Trăsnetul”, “Crucile Albe”, etc. Lista cuprindea în întregime publicațiile naționaliste românesti apărute pe continentul sud-american, numeroase ziare si reviste naționaliste străine, mii de titluri de cărți în limba română sau în cele de circulație universală cu referire la viața si istoria poporului român, “fondurile” donate si lăsate în păstrare Bibliotecii de românii stabiliți în America Latină sau de pe alte continente (cum ar fi fondul “Dr. Nicu Iancu”^*)), obiecte de valoare, s.a. În cursul anilor următori, inițiativei de construire în capitala Braziliei a Casei Românesti “Satul” i s’au alăturat revista “Carpații” din Madrid si ziarul “Libertatea” din New York, în paginile acestora fiind adresate numeroase apeluri românilor de a subscrie la fondul de construcție, prin cumpărarea cărămizilor necesare exprimate în valori diferite până la suma de o sută dolari. Reținem din Apelul Bibliotecii Române “SATUL” publicat în ziarul “Libertatea”: “Frați Români de pretutindeni, 35 de ani au trecut dela data înființării în Sao Paulo, Brazilia, a Bibliotecii Române ‘SATUL’, la 10 Decembrie 1952. Încă de atunci, ne-am pus în gând si am hotărît construirea unei case în stil românesc sub cerul Americii Latine, care să adăpostească Biblioteca ‘SATUL’. În acest scop nobil si pentru construirea acestui altar de cultură românească, de apărarea si cultivarea limbei, artei, istoriei si literaturii române, care se sufocă otrăvite, între seceră si ciocan, batem acum la poarta sufletului tău, frate român si frate crestin, ortodox sau catolic, ca să nu ne lasi singuri la acest drum greu, pentru înfăptuirea acestei ctitorii românesti. Fii ctitorul si sprijinitorul acestui asezământ național românesc din visul nostru. Nu fi indiferent, nu amâna sprijinul tău, desprinde-te o clipă de toate preocupările cotidiene, de chestiuni poate mai mărunte si mai personale si primeste vestea aceasta cu dragoste si bucurie, si aleargă cu însuflețire, ca o albină, dela un frate la altul, dela un prieten la alt prieten, deschizându-le inima ce zace sub apăsări materialiste, făcându-i să înțeleagă rostul exilului nostru si lupta la care ne-am angajat, fără obiective materiale si interese personale si să contribuie cu drag, pentru această strălucită realizare din desțărarea noastră, unde suntem urmăriți, sabotați si prigoniți de agenții si cozile de topor, ale stăpânilor vitregi si tovarăsilor dela Bucuresti”.
Visul arzător al profesorului pentru clădirea “Casei Românesti SATUL”, n’a putut fi împlinit! Peste ani, la 10 Decembrie 1996, Dumitru Paulescu ținea să amintească românilor: “Ultima dorință a Bibliotecii – SATUL -, este părăsirea meleagurilor străine, după 50 de ani de surghiun, aducând acasă, cele 17.000 de cărți, majoritatea românesti, brosuri, publicații periodice, icoane, tablouri si mobilierul, dând suflet si viață nouă, acestui asezământ cultural, pe pământul nostru strămosesc, prigonit de toți barbarii” (“Ultimul meu cuvânt din Exil”, 1997). Biblioteca, această comoară unică de bogăție culturală si spirituală, rodul străduinței lui neîntinate, desi au trecut mai bine de 20 de ani dela cele scrise mai sus, a rămas încă pe meleaguri străine. Stins din viață în anonimat, Profesorul univ. Dumitru Paulescu a fost un exemplu de dăruire si un luptător dintre cei mai alesi si destoinici pentru dreptatea cauzei românesti, mult prețuit si iubit de toți românii din exil, stâncă de măreție în vâltoarea nemiloasă a anilor care l-au despărțit de pământul natal pe care, atât de duios ni l-a împărtăsit în versurile sale cu gândul la Voloca si Bucovina lui dragă, răstignită nemilos înstrăinării.
Biblioteca Română “Satul”^**), Sao Paulo (1952-1960); după 1960, strămutată în Brasilia (noua capitală federală a Braziliei); înregistrată ca persoană juridică independentă. Membrii fondatori: Dumitru Paulescu, (Director, prof. univ.); Nicolae Iancu (avocat); Ion Teodorescu (profesor); Alexandru Mateescu Frâncu (prof. univ.); Ion Jelescu (avocat); Iulia Carâp (medic); Victor Carâp (inginer); Dan Boghiu (inginer); Al. Petru Silistreanu (poet); Alexandru Botescu (ofițer); Dumitru Nicolau (contabil); Dumitru Toceanu (comerciant); Ion Dimitriu (contabil); Victor Tudorănescu (ofițer); Alexandru Rosca (comerciant); Dumitru Dornescu (tehnician); Constantin Croitoru (constructor) si Ion Gules (comerciant). Secretar: Steluța Doru.

^*)_______
– Vezi si volumul apărut cu titlul “Despre Nicu Iancu” de Dumitru Paulescu, Brasilia, 1995.
^**)_______
– Actualmente sub îngrijirea Prof. Rosiu Ovidiu Petru Octavian.

^3)______
– Vezi si: D(ecebal) Transnistrianu, D. Suceveanu, D. Voloceanu, Teodor Paulescu, Dumitru Subțirel, Amos de pe Nistru, s.a.