Garda de Fier

BIRUINȚA LEGIUNII

     Se naşte din munții Făgăraşului, leagănul puterii româneşti şi casa lui Radu Negru. Inima Lui e soare, judecata palat. Duh din duhul Căpitanului, îi ține paloşul în mână şi trece cu el peste tăria veacului dac.


     Horia Sima a fost şi este Chematul.


     Horia Sima va fi şi este Comandantul.


     A trecut granițe în vremea când alții tremurau în casa lor.


     Purtând făclia curajului, a mers la semn prin viforul duşmăniilor, a trecut pieptiş prin prigoane, a pus în lanțuri Marea Prigoană.


     A trecut granițe în vremea când alții îşi păstrau avutul, rangul, lenea, lipsa de modestie şi belşugul de critică.


     Chip de erou, păstrează şi ne împrumută forța geto-dacă.


     Camarazi! Comandantul ne priveşte, ne măsoară cu privirea cu care ne măsura şi ne învăluia Căpitanul. El are sufletul bun, prea bun, sufletul plin, prea plin, sufletul cald ca şi Arhanghelii.

HORIA SIMA, 1940

    Duh din duhul Căpitanului, ne duce în viscol de soare.

     Pentru EI toți suntem la apel, pentru El, profetul Biruinții Legionare suntem gata pentru orice jertfă.

     Avem pe cerul nostru doi generali. Unul grănicer de sânge princiar, din cer păzeşte granițele. Altul, Conducător al Statului Român, veghează să le reîntregească.

     Generalul Cantacuzino-Grănicerul, generalul Ion Antonescu, amândoi pentru România verde fac drum de stâncă.

     Comandantul ne duce pe acest drum.

     El care trecea fruntariile, El viteazul, El aşteptatul, pentru care ne rugam în prigoană să învingă, HORIA SIMA.

Ştefan MUSCALU

“Gazeta Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 101 (Serie Nouă), 4 Decembrie 1940.