C Ă P I T A N U L
Corneliu Zelea Codreanu
Neînfricat ca marea, ca Dunărea şi munții
Cu gându ‘mbrățişare cât Dacia străbună —
Pentru hainii țării te-ai ridicat: furtună
Şi ‘mpărătească țară aveau să vadă crunții.
Te pogorai din cronici, din fulger şi baladă
Şi ‘n pumnul Tău năvalnic se deşteptau străbunii
Şi se porneau vitejii sub semnele minunii
Şi tâlcuiau ereții ce nu puteau să vadă.
Atunci peste Ceahlăuri se abătură corbii,
Prin zările domneşti ne răstigneau avântul,
Cu litere de sânge s’a ‘ncondeiat pământul
Şi unde-au fost haiducii se ‘ncoronară orbii.
Ce neagră miazănoapte ți-a pregătit mormântul,
Ce horă de tâlhari batjocori învierea.
Ce slugi te căutară ca să-ți sugrume vrerea.
Dar fără de întoarceri, noi ți-am tot dus cuvântul.
De-acuma — peste vreme — te cântă orice fată;
În tulnicu ‘nserării te-aduni cu Apusenii,
Te duc în neapuneri flăcăii Cosânzenii
Şi-Ți prăznuim veleatul în țara luminată.
ION APOSTOL POPESCU
“Gazeta Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 106 (serie nouă), 25 Decembrie 1940.
Nicolae Niță – “De ici, de colo…”, vol. II. Ed. “Libertatea”, Jax., 2018
