Garda de Fier

“Revolta noastră în fața unor asemenea blasfemii, ne îndeamnă să amintim făuritorilor şi mânuitorilor de legi ome­neşti, că Fiul lui Dumnezeu… este pe deasupra legilor noastre…”

Trăim vieața zilnică într’o atmosferă de atâta molatecă renunțare şi blazare, încât nici o faptă, ori cât de țipătoare ar fi — prin ticăloşia, gravitatea, sau importanța ei — nu ne mai trezeşte simțurile dormitânde.

Trăim într’un fel de moarte colectivă a virtu­ților, când vieața şi sănătoasele ei principii, capabile de reacțiune, de luptă şi îndreptare, s’au despărțit de agonizant, — masă de putreziciune şi păcat.

Într’o astfel de stare, desigur că trec multe fapte, asupra cărora atențiunea noastră ar trebui să se oprească mai mult, ele fiind adânc vorbitoare, pen­tru această stare de lucruri.

Un caz de acesta s’a întâmplat la Braşov. — După relatarea ziarului Universul, o statuie a Mân­tuitorului din firida Bisericei Sf. Anton a fost profanată cu „vopsea roşie, cu care a fost mânjită fața şi trupul lui Cristos”. După cercetările poliției a fost descoperit patronul atelierului, de unde s’a luat vop­seaua, un individ cu îndelungată activitate comu­nistă, Martin Köppf, şi arestat. El a negat orice ames­tec. „D. prim-procuror Radu Paşcu, neputând califica fapta decât contravenție, a fost nevoit să-l pună în libertate”.

Va să zică un comunist, luptător împotriva re­ligiei şi a ordinei legale din România, mergând cu îndrăzneala până în a-şi bate joc de statuia Mân­tuitorului nostru, este pus în libertate, fapta lui ne­putând fi calificată, decât contravenție.

Aşa cum un bețiv ar tulbura noaptea linistea cetățenilor, sau ar greşi cineva, care nu şi-a vizat un carnet oarecare la termen.

Batjocorirea Statuei lui Isus Hristos de către un comunist, în țara noastră creştină, este un simplu fapt divers. Ce mult oglindeşte acest exemplu ma­sonic, care s’a înstăpânit la noi, spiritul distrugător de religie creştină şi manifestare națională. Spi­ritul Satanic !

În țara aceasta, unde sunt legi pentru apărarea bunurilor, pentru protecția diferiților potentați, pen­tru acoperirea ticăloşiilor, pentru apărarea şi protecția animalelor; unde soldatul român apără cu arma hru­bele masonice, unde oraşele se înconjoară cu sârmă, mare judaică, unde Sâmbăta stau prăvăliile închise, pentu a fi deschise Dumineca, şi de unde s’a încer­cat a se exporta pămât pentru Palestina… Mântui­torul nostru n’are nici o apărare.

Ce-ar fi fost dacă se atingea cineva de Statuia vre’unui om politic oarecare ? Atunci toate legile de apărare a statului, cădeau pe capul respectivului.

Pentru Isus Hristos… o contravenție. Revolta noastră în fața unor asemenea blasfemii, ne îndeamnă să amintim făuritorilor şi mânuitorilor de legi ome­neşti, că Fiul lui Dumnezeu, Creatorului lumii, este pe deasupra legilor noastre. El este Legea care gu­ vernează lumea! Este Adevărul şi Vieața.

Oricine îşi bate joc de chipul lui Sfânt, păcă­tuieşte față de Dumnezeu.

Şi fapta aceasta este un păcat strigător la cer, nu o contravenție.

*

Dincolo de Nistru, din Biserici s’au făcut graj­duri, localuri de vamă, sau cinematografe. — În lo­cul Statuiei Mântuitorului s’a ridicat monument tră­dării lui Iuda. Acolo împărăteşte însă Diavolul!

Noi suntem un neam creştin. Credem în Dum­nezeu, şi Stema țării noastre poartă inscripția porun­citoare : Nimic fără Dumnezeu ! Cei care cu gând premeditat îşi bat joc de credințele noastre şi de chi­pul Mântuitorului neamului omenesc, nu fac o simplă contravenție, ci o crimă față de Dumnezeu. Şi pe pământul românesc nu trebuie să îngăduim cu atâta uşurință asemenea fărădelegi, aşa cum un bețiv ar tulbura noaptea liniştea.

Ion BANEA

Revista“Flori de Crin”, Şimleul-Silvaniei. Anul IV, Nr. 5-6, Mai-Iunie, 1935.