Garda de Fier

țară a mea, cu brațe pustii,
de m’oi prăbuşi, într’o zi,
în vălmăşagul oarbei bătălii,
c’un glonț în frunte,
în piept
ori în rărunche, –
pe drumurile tale de peste mîine.
cin’va rămîne
să stea, printre fulgere, drept
şi neclintit ca un munte
strîmbătatea s’o ‘nfrunte
şi crîncen s’o ‘ngenunche?!

cin’va rămîne
cu gînd deslegat
de pat
şi de pîine
cu visul-uriaş curcubeu peste mîine
să te frămînte
să te’nfierbînte
şi ca un prooroc,
cu vorbe de foc,
sbuciumul surd, furtunos să ți-l cînte,
țară cu brațe frînte,
țara mea făr’de noroc?!

Lisabona
Aron COTRUŞ

– Din antologia de versuri legionare “De ici, de colo…” (vol. III), în curs de apariție.