M O Ț A
Tu Moța, spadă vie şi limpede vioară
În care-şi plânge toată durerea un popor,
Mai pură ți-e ființa ca apa de izvor,
Ca lacrima picată din ochii de fecioară.
Tu sunet ce alină şi fulger ce’nfioară,
Cu viața luminată de cer ca un pridvor,
Ne-ai învățat că numai acele crezuri mor,
Acele pentru care nu-i nimenea să moară!
Pe creştetul pe care l-ai logodit cu chinul
O aripă de înger şi-a scuturat seninul,
Pe fruntea ta destinul svârlise într’o toană,
Lumină depe chipul lui Dumnezeu de sus,
Şi te-a trimis în lume să mori pentru Isus
Semeț ca un arhanghel, curat ca o icoană.
Ianuarie 1937
G. URSU
Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. III). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.
