Garda de Fier

• Cum te numești, domnule?
• Petre.
• Și ce lucrezi?
• Prepar pește prăjit pentru pescari.
• Bine, și ce anume faci?
• Pun peștele pe plăci, pisez piper, presar piper peste pești, potrivesc plăcile pe plită; pentru peștele prăjit pregătesc piure; pun peștele pe platouri; pentru placul pescarilor, pun pahare pentru palincă.
• Dar de ce vorbești numai cu “P”?
• Poftim?
• De ce vorbești numai cu “P”?
• Pot pronunța pe P perfect perceptibil
• Ei, asta e acum! Pun rămășag că la întrebările mele vei greși.
• Primesc provocarea.
• Pe cât?
• Pun pariu pe patru poli!
• S’a făcut!
• Spune-mi, ce-ți place să mănânci?
• Pastramă, papricaș pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, pește, plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaș, papară.

• Și ce îți place să bei?
• Palincă, pinot pelin, porto.
• Și la desert?
• Plăcinte, prăjituri, pișcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanași.
• Dar înghețată obișnuiești?
• Puțin; profiterol, parfait.
• Spune-mi, cum îți petreci timpul liber?
• Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poienițe.
• Dar vara?
• Plajă, pescuiesc.
• Și iarna?
• Prefer patinajul.
• Te pomenești că poți să-mi spui și o poezie numai cu litera “P”?
• Pot.
• Asta nu o mai cred. Spune-o!
• Poezia poetului Petru Popescu:

“Prin păduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre,
Păsări pâlcuri pribegesc
Părăsindu-și puii proprii
Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul,
Plescăind puternic pliscul,
Plutea privind pământul
Pajiștea, pădurea, piscul.”

• Off… văd că am pierdut… Pa!
• Pardon, pentru pariul pierdut plătești patru poli!
• Ok… Plătesc.
• Pune paralele pe portofel…