CONTRACULTURA FACE PAȘI…
Anul în care ne găsim abia la început, debutează în culorile tot mai cenușii ale contraculturii care face pași vertiginoși, alimentată de o administrație politică binevoitoare ce se pare că a sucombat de mult în fața stângii politice și acum se identifică cu ea în totalitate, într’o sincronie perfectă.
Desigur, ea contravine majorității tradiționale americane, mult mai conservatoare în această privință și care se pronunță împotriva practicilor barbare prin intimidare și violență de distrugere a oricărui trecut sau a vestigiilor istorice în sine.
Flăcări și scrum în noaptea neagră, frânghii și statui mutilate, haite care rânjesc și prăvălesc istoria în neantul desființării, în bezna de necuprins a neștiinței lor pentru eliminarea totală și absolută a trecutului ce li se pare ostentativ.
Din istoria trecutului învățăm, tragem concluzii și îndreptăm acolo unde este nevoie. De șters, nu îl putem șterge! Cum și valorile, sau înaintașii! Este sacră națiunilor, indivizilor care le compun, e mărturia timpului care s’a scurs! E sacră oricărei democrații…
E ofensatoare doar dictaturilor și totalitarismului care – discreționar – nu înțeleg să o respecte!
Pentru noi, contemporanii, neo-comunismul altoit și protejat de legile democrației în țările occidentale, e grila negativismului și absolutismului tiranic, fără nici un respect pentru istorie și adevăr. Îi cad pradă în momentul de față cei desprinși de realitate și îndoctrinați în școli de un întreg conciliu de profesori marxiști (printr’o gravă deficiență de înțelegere a libertății pedagogice, substituită uniunilor profesorale quasi-marxiste), sau cei lipsiți de orice identitate. Educatori sau profesori protejați, care aparțin ca fond unei minorități gălăgioase, veșnic nemulțumită și otrăvitoare a sufletelor debusolate, pe care le subjugă și le exploatează ca atare, reușind să impună în manualele școlare norme mandatorii subiective de predare, mustind în aberații de pretinsă echitate și diversitate care frizează ridicolul: lecții cu privire la rasism (obsesiv, ca fiind unul “sistemic”), la “formele de combatere și represiune ale albilor”, aparente nedreptăți sociale actuale care incită la corectare prin orice formă, protestul și violența nefiind excluse. Până și științele exacte (pentru că, ați ghicit, aparțin… albilor), sunt declarate “rasiste”! Singura variantă convenabilă de băgat la cap e cea “oficială”! Orice discuție alternativă sau efort principial de abordare e negat! E, pur și simplu interzis, iar cine nu are certificat de bună purtare și derapează, supus oprobriului, epurat și linșat machiavelic în numele clicii și corectitudinii de stânga! Noii gardieni sau vandali ai culturii (ori subculturii, fiecare după înțelegere), știu ce înseamnă pericolul adevărului scris. Dar, din astea, unii dintre voi ați mai auzit și foarte mulți chiar le-ați trăit în alte vremuri!
“Luptați pentru drepturi”, spun unele pliante tipărite în școli și universități chiar din banii părinților neștiutori, fapt ce ar trebui să le dea serios de gândit. Din păcate, ca singuri interesați de educația copiilor trimiși la școli și contributori financiari direcți ai sistemului de învățământ, sunt supuși abandonului prin lipsa oricărei reprezentanțe serioase care să contracareze măsurile abuzive impuse și îndoctrinarea, cu atâtea efecte negative care derivă asupra tinerelor vlăstare și implicit a societății în genere.
Cu primele semne de înfiripare și înstăpânire a noii administrații socialist-democrate, reîncep și demersurile de eradicare a trecutului. Ca exemplu, mai multe districte din învățământ au ca țintă – deocamdată – înlocuirea numelor școlilor, pe motivul că acestea sunt “ofensatoare” unui segment de populație, cum și înlăturarea simbolurilor considerate “rasiste” sau a scrierilor în care se pretinde că acestea cultivă “supremația albilor”. Numele la care facem referință – ca exemplu practic -, sunt dintre cele mai rezonante în istoria și trecutul uniunii americane, cu titluri de mare merit: Abraham Lincoln, George Washington, Thomas Jefferson și foarte mulți alții asupra cărora nu ne oprim.
În Dixie Land, în statele sudiste confederate secesioniste din care a făcut parte și Florida, vestigiile confederate au fost condamnate dintru ‘nceput la distrugere sub pretextul că separarea sudului și cauzele declanșării războiului civil au avut la origine menținerea sclaviei. Alte surse arată cauza drept o rezultantă a imixtiunii abuzive a guvernului federal ca putere absolută și organ legislativ în aceste state, încălcarea crasă a amendamentelor ce le-au fost acordate prin Constituție și nerespectarea drepturilor suverane de a se guverna autonom prin parlamentele lor. Ultima afirmație – nu tocmai convenabilă măriilor lor, celor ce rescriu istoria – din motive de uniformitate, este pur și simplu ignorată în ultimul timp, iar sursele istorice considerate reprobabile și neconforme, înlăturate cu încetul. Indiferent de opinii, soldații și comandanții lor care au făcut parte din armata confederată în războiul civil, astăzi sunt condamnați, deși convenția încheiată la finele conflictului în numele reconcilierii, le-a conferit dreptul de a-i onora pe cei căzuți cu memoriale. Unioniști sau confederați, au căzut într’un război fratricid, iar memoria lor nu poate fi întinată sau reziliată. Sutele de mii de victime ale acestui conflict dintre Nord și Sud, stau mărturie generațiilor actuale și viitoare, ca o restituție finală la clădirea și consolidarea uniunii statelor americane și a Republicii în numele libertății și democrației.
Un fapt deosebit de grav: în ultimul timp, unii bântuie cimitirele în căutarea plăcilor comemorative de la căpătâiul morților confederați și înlăturarea lor! Alții, descendenții, de teamă, le îndepărtează ei înșiși pentru a preveni distrugerea și sacrilegiul!
După dislocarea din vara trecută, în noaptea de 9 Iunie 2020, a majestuoasei statui a soldatului confederat din parcul Hemming, în centrul orașului Jacksonville (dezvelită cu mare pompă în prezența veteranilor unioniști și confederați la 16 Iunie 1898, unde se arăta într’una din cuvântările susținute că “nu mai suntem un popor divizat, Uniunea fiind pentru totdeauna restabilită”, iar ridicarea monumentului însăși o “dovadă a acestei uniuni” – Congresmenul Robert Hamilton McWhorta Davidson, fost colonel confederat), ultima lucrare sculpturală proeminentă rămasă în picioare din lista neagră, dedicată femeilor din confederația sudului, este condamnată să dispară și ea în curând.
Când va avea loc și această ultimă și odioasă rușine, nu știm! Emancipăm totuși, că se va întâmpla cu mârșăvie și lașitate, într’o noapte, pe furiș, la adăpostul întunericului, cum s’a procedat ca și până acum. Fără puteri, deocamdată, privim cu indignare și consternare cum monumentul este ținta atacurilor murdare și desecrărilor repetate. Da, pare absurd, pare de neînțeles această psihoză obsedantă și răfuială cu trecutul. Până și morții le-au devenit unora dușmani peste noapte, după un secol și jumătate!
Cine nu a înțeles deocamdată scopul eradicărilor, rămâne să-l descopere în viitorul apropiat, când va fi prea târziu! Și asta, pe propria lor piele, cu sabia socialismului democrat deasupra capului și sub puterea ațâțătorilor la incitări rasiale bolnave împotriva albilor, clocite în ghettourile scârnave de unde ne guvernează și “spală” istoria de Adevăr, supărați dintr’o dată – “ca prostul pe sat” – cum spune povestea!
Sumbru viitor!… Și soarta unui simplu oraș, din marea Americă, despuiat de legende și istorie!
Nicolae NIȚĂ
23 Ianuarie 2021