January 23, 2022
By: Garda
Category: LA ORDINEA ZILEI, MĂRTURII
CUTIA TATEI...
DIFUZORUL…
…Cam de pe la sfârșitul anilor ’50 și până spre jumătatea anilor ’60, am reușit să avem și noi un aparat cu galene, un fel de receptor la care se putea asculta radioul București. În lumea de la țară, până și acestea erau o raritate, totuși, unchiul Ionel a reușit să-l procure și să-l pună în funcțiune. Căștile, sau galenele de care am amintit, erau susținute între ele de o bentiță metalică semicirculară, flexibilă, fiind prevăzute în ambele părți cu mici antene pentru optimizarea așezării pe cap, suplimentate de un fir care se introducea în aparatul propriu zis, prins rudimentar într’un cui de perete. Cred că era un singur post ce se putea asculta, dar și acesta cu multe scadențe în timpul audiției. Știu că unchiul Ionel instalase mai apoi între case, un fir mai lung cu rol de antenă pentru îmbunătățirea ascultării, fără rezultate pozitive dacă îmi aduc bine aminte.
Mai târziu s’a renunțat la căști, acestea fiind înlocuite cu un fel de difuzor, ca astfel să poată asculta întreaga suflare a casei. Era un difuzor proaspăt apărut în comerț, cu înveliș de plastic crem-gălbui dezagreabil, prevăzut cu un buton pentru optimizarea volumului. Mai mult, printr’un cunoscut la o fabrică, tata și-a “comandat” la negru o cutie de… fier în care putea introduce difuzorul. Acum, îl putea așeza afară pe pervazul prispei sau agăța în spatele casei și munci în ritmul muzicii la treburile din curte, fără grija că vreo pală de vânt îi putea azvârli vreodată difuzorul la pământ.
Revenind după ani, am regăsit cu surpriză într’o magazie cutia buclucașe și căștile de ascultat; sunt lipsă aparatul și difuzorul care ne înveselea viața cu – atât cât era – deformata muzică populară cu rol de propagandă comunistă, dintre melodiile de atunci pe care mi le amintesc “Veniți să ne’ntovărășim / Împreună să muncim” sau “La combină, pe ogor, / Secerăm cu drag și spor”, pentru a aminti numai două dintre acestea care se repetau cu sațietate de multe ori. Nu adaug comentariile caustice sau invectivele tatei (pe care oricum nu le pot reproduce), care avea oroare de regimul comunist și găsea întotdeauna spre obiecție să-l înfiereze verbal în modul cel mai crud cu putință; o făcea numai în cadrul familiei, să-și ușureze sufletul apăsat ca de piatră de moară, în refulare!
Astăzi, cutia se află în același loc, dar povestea și rostul ei a rămas încă de neînțeles pentru cei mai tineri din familie și cărora le dezvălui acum tâlcul și valoarea sentimentală care mă leagă de ea.
(Amintiri)
