January 27, 2022
By: Garda
Category: LA ORDINEA ZILEI
“Monumentul Ribault” purtând blazoanele regelui Carol al IX-lea al Franței.
Locuiesc în imediata apropiere a unei minunate rezervații naturale și istorice: Timucuan Ecological & Historical Preserve care aparține Memorialului Național “Fort Caroline”. Merg de multe ori aici, însoțit de Mitică (e vorba de cățelul meu), alteori de prieteni români, dornici și ei de drumeție sub verdele imens al pădurilor uriașe care acoperă întreaga zonă, sau interesați să viziteze “Monumentul Ribault” (amplasat pe cea mai mare înălțime a locului), ori “Fortul Carolinei” construit de francezi la sosirea lor pe aceste meleaguri când au constituit prima colonie de europeni. Am regăsit imaginile de față după ani și doresc să le împărtășesc. Dar, înainte de toate, un mic istoric, spre înțelegere:
Populația băștinașe din nordul Floridei, “Timucua”, era constituită din indieni nativi care trăiau în sudul Georgiei și în nordul Floridei din zilele noastre. Timucuanii vorbeau toate dialectele limbii lor, deși organizatoric nu erau uniți și trăiau în triburi diferite, fiecare cu propriul său teritoriu. Practicau agricultura pentru o mare parte din hrană – și vânatul. Se închinau în primul rând soarelui și lunii, dar aveau și alți zei de importanță.
Când europenii au ajuns pentru prima dată în Florida, populația triburilor Timucua număra aproximativ 200.000 de suflete. Cu toate acestea, până în jurul anului 1800 nu a mai rămas nimic din populația băștinașe a indienilor Timucuani care se vor dispersa, urmele lor ștergându-se complet.
“Fortul Carolinei”, așa cum arată astăzi, în jurul căruia s’a stabilit colonia francezilor.
“Monumentul Ribault” de care am amintit, comemorează locul unde navigatorul și exploratorul francez Jean Ribault a debarcat în primăvara anului 1562, lângă gura râului St. Johns, azi parte a orașului Jacksonville. Ribault a ridicat la 1 Mai 1562 o coloană de piatră care purta blazoanele regelui său francez Carol al IX-lea pentru a revendica astfel Florida ca aparținând Franței, marcând locația primei sosiri în zonă. Scopul a fost de a evidenția începuturile colonizării europene. După aceea, Jean Ribault se va întoarce în Franța.
“Monumentul Ribault” amplasat pe cea mai înaltă poziție existentă.
A urmat o a doua expediție doi ani mai târziu sub conducerea lui René Goulaine de Laudonnière împreună cu 300 de coloniști – în majoritate protestanți (hughenoți), în căutarea libertății religioase pentru care erau prigoniți în Franța -, cu scopul stabilirii unei așezări permanente.
Au fost alese și unele dintre familiile de frunte ale Franței, purtând armuri aurite și haine viu colorate. Alți reprezentanți ai societății franceze au inclus artizani pentru a oferi divertisment, lucrători pricepuți construirii noii așezări, la care se adaugă și un mic număr de catolici și agnostici. Dorința de permanență a fost ilustrată prin includerea femeilor. S’a stabilit construcția unui fort de apărare, iar în jurul acestuia coloniștii și-au ridicat locuințele.
Un aspect grafic al coloniei; în dreapta sus, se poate observa intrarea de la Fort.
Așezarea a supraviețuit cu greu în primul an. Relațiile bune de la început cu indienii s’au înrăutățit în cele din urmă și până în primăvara următoare coloniștii erau în preajma foametei. De două ori, grupuri răzvrătite au plecat în căutarea resurselor necesare supraviețuirii. Coloniștii rămași erau pe punctul de a părăsi Florida în August 1565, când au văzut cu stupefacție pânze de corăbii la orizont. Ribault sosise cu o expediție de ajutor, cu provizii și 600 de soldați și coloniști, inclusiv femei și copii.
Alt aspect din zona înconjurătoare.
La auzul plecării lui Ribault spre Florida, regele Filip al II-lea al Spaniei îl convoacă pe amiralul Pedro Menendez și îl desemnează în fruntea unei armade, poruncindu-i să-i scoată imediat pe francezi din Florida. Menendez trece oceanul și după o scurtă ciocnire cu vasele franceze ancorate la gura râului St. Johns, se retrage și își stabilește baza spre sud, azi St. Augustine, unde ajunge la 7 Septembrie. Jean Ribault navighează și el pe coastă, căutând să-i atace pe spanioli; intervin vânturi puternice, navele sunt împrăștiate și obligate să se retragă mai spre sud, unde apoi naufragiază. Profitând de ocazie, împreună cu 500 de soldați, Menendez mărșăluiește spre nord patru zile prin mlaștini, desișuri groase de pădure și sub precipitații abundente, pentru a ataca și distruge colonia franceză slab păzită. Se crede că, epuizați și obosiți, spaniolii și-au făcut tabără de odihnă peste noapte în apropierea coloniei, la circa 1 km., iar în zori au atacat. Patruzeci sau cincizeci de francezi, inclusiv Laudonnière, au scăpat și au navigat spre Franța. Din restul de 200 de persoane, doar aproximativ 60 de femei și copii au fost cruțați. Menendez a mers apoi spre sud și i-a găsit pe francezii naufragiați, printre care Ribault. S’au rugat de milă pentru a fi cruțați, dar pentru Menendez aceștia erau eretici și dușmani ai Spaniei. În Septembrie, într’un loc numit mai târziu Matanzas, aproximativ 350 de bărbați au fost uciși, cu excepția celor care s’au declarat catolici și a celor ce au acceptat să se convertească.
Și toate acestea se întâmplau la jumătatea anilor care despărțeau pe plaiurile noastre domnia lui Ștefan cel Mare (și “Sfânt”), de cea a lui Mihai Viteazul (zis “Cel Brav”)…