CĂLVĂRĂŞAN LUCA
(21 Iunie 1925 – 29 Iulie 2010)
“Multi dintre românii de azi, se caracterizeaza ca fiind obositi sufleteste, lipsiti de raspundere, preferând compromisul si incorectitudinea.
Frica ne scoate din viata, lasându-ne sa sfârsim macabru. Atâtea fenomene negative din perioada comunista n’au cum sa salveze un popor, caruia i s’a furat revolutia platita cu sangele tineretului dornic de adevarata libertate si demnitate.
Cum sa ne surâda starea de lamentare a unor oameni care nu risca nimic pentru patria lor?…
Raul se manifesta azi, într’un complex unitar, ajungându-se la depasirea limitelor. Primejdia este mortala si istoria în lacrimi!…
Noi nu am avut tinerete dar am înfruntat cu puterile noastre monstrii istoriei, miscându-ne în vremuri de ocupatie si de prigoana, pe traiectoria salvarii valorilor eterne. Am mers pe drumul onoarei dupa exemplul înaintasilor, învatând din sacrificiul elitelor… Lanturile pe care le-am purtat, marturisind un crez, acum s’au facut smarald…
Ca frati de cruce, concepem ca, în amurg de viata, sa lansam îndemnuri pentru înaltarea României eterne! Pana la ultima respiratie, cultivam crestinismul, învataturile Bisericii, si virtutile neamului nostru… Rămân încrezător şi mângâiat, că (tineretul N.N.) va face în aşa fel, ca lupta şi sacrificiile noastre să nu rămână zadarnice.”
Calvarasan Luca
Fragment din “Cuvântul înainte” la cele doua volume memorialistice “Istoria în lacrimi”, Sibiu, 1998