GLIGOR CANTEMIR
-Născut la 7 Decembrie 1912, în Hălmăgea, jud. Arad
-Tatăl – Alexandru, mama – Eva
-Perioada de detenţie: 21 Dec. 1948 – 31 Iulie 1964
-Condamnat la 20 de ani muncă silnică, pentru organizarea unei mişcări de rezistenţă pe valea Crişului Alb, în judeţul Arad, a executat 15 ani şi 7 luni
-Locuri de detenţie: Arad, Jilava, Timişoara, Văcăreşti. Aiud
-Funcţionar
Gligor Cantemir va executa 15 ani şi 7 luni din cei 25 de ani de condamnare pentru înaltă trădare. Născut la data de 7 decembrie 1915 în comuna Hălmăgel, raionul Gurahonţ, judeţul Arad, este unul dintre feciorii preotului din Hălmăgel[1]. Absolvent al Şcolii Superioare de Comerţ, de profesie contabil[2], va deveni conducătorul unui grup paraşutat de Guvernul de la Viena pentru a activa în spatele frontului. În decembrie 1944 va fi paraşutat în Munţii Zărandului şi îşi va constitui un grup de rezistenţă anticomunistă care a acţionat în zona Munţilor Zărandului şi Codru Moma[3]. Gligor va lua calea codrului încă din toamna anului 1947, lui alăturându-i-se numeroşi legionari, dar şi ţărani, şi militari. Va fi capturat în noaptea de 20/21 decembrie 1948, în comuna Cil. “Cantemir a căzut datorită unei defecţiuni organizatorice şi a unei cedări. …. Cei care au deconspirat locul unde era Cantemir ascuns şi modalitatea de a ajunge la el nu au fost nişte trădători, ci doar oameni care fie nu au mai putut îndura tortura, fie nu au mai avut tăria să moară. … În luptă se şi moare. Cantemir a gândit, însă, dacă în asemenea împrejurări se poate şi gândi altfel. S-a predat fără să opună rezistenţă, în pofida faptului că împotriva lui s-a tras, pentru a nu-şi încărca conştiinţa şi, poate, şi pentru că socotea bătălia pierdută”, povesteşte Viorel Gheorghiţă, fost deţinut politic, care l-a cunoscut pe Gligor Cantemir[4]. Prin sentinţele nr. 1650 şi 1800/1949, au fost condamnaţi aproximativ 40 dintre partizani, Gligor Cantemir va primi 25 de ani muncă silnică. Timp de 15 ani şi şapte luni va cunoaşte ororile şi mizeriile din Penitenciarele de la Arad, Timişoara, Jilava şi Aiud[5], unde va fi torturat. Va fi graţiat de către Consiliul de Stat în 1964. Va părăsi cumplita celulă pe 31 iulie 1964, urmând să se stabilească la Oradea.
Autor: Cristina Pușcaș
Informaţii suplimentare:
Steliana Breazu, “Grupul de rezistenta anticomunista a lui Gligor Cantemir”, în Analele Sighet nr. 2 Instaurarea comunismului intre rezistenta si represiune”, Bucuresti, FAC, 1995, p.p. 334-335
Cornelia Cornea, “Rezistenta anticomunistă în Arad”, în http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=831
“Rezistenţa anticomunistă în Arad” – http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/10/19/rezistenta-anticomunista-in-arad/
“Ceilalţi partizani”, în http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/ceilalti-partizani
Gabriel Moisa, Grupul Adrian Mihuţiu în mărturia lui Gheorghe Poenaru, Editura Muzeului Ţării Crişurilor Oradea, 2008, p. 14
Viorel Gheorghiţă, ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud – http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/gheorghita/
[1] Gabriel Moisa, Gheorghe Poienaru, Adrian Mihuţiu în rezistenţa anticomunistă din Arad şi Bihor, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 15, apud Viorel Gheorghiţă, ET EGO Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud, Editura Marineasa, Timişoara, 1994, p. 89-90
[2] http://82.79.233.22/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CG%5CG+04.+Ghimbaseanu+-+Glumat%5CGligor+Cantemir%2FP1470268.JPG, Fişa matricolă penală, Gligor Cantemir
[3] Gabriel Moisa, Gheorghe Poienaru, op.cit., p. 17, apud Steliana Breazu, „Grupul de rezistenţă a lui Cantemir Gligor din Munţii Zărandului şi Munţii Codrului pe valea Crişului Alb”, în vol. Instaurarea Comunismului – între rezistenţă şi represiune, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1995, p. 334
[4] Ibidem, p. 18, apud Viorel Gheorghiţă, op.cit, p.233
[5] Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Filiala Bihor, dosar nr. 3/G, Gligor Cantemir
Via Memoria Rezistenței
