CEAS DE RUGĂCIUNE
Fraţilor, scăzută-i ziua bună
şi plopii dau cu frunţile de lună.
Nici flintele, nici fluer nu răsună…
Cu-azurul sprijinit în mână,
falanga desluseşte cerul din ţărână
şi’n rugă îngenunche ca cerbii:
Stăpânul pădurilor şi ierbii,
să trimită’n închisoare
camarazilor fărâmi de soare.
Ei zidesc din munţi de suflet şi alean
neamul nou daco-roman.
Gh. A.
Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul II, Nr. 8, 1937