POEMUL NAŞTERII de Nicolae Novac
Nu mă întrebaţi cine mi-a spus
C’a intrat azi noapte în Cetate Isus!
I-am văzut steaua pe cer şi-am pornit
Să-l găsesc în mine pe cel prorocit!…
Ingerii îi auzeam cum cântă:
-Leroi-Ler, e Noaptea Luminată, Noaptea Sfântă!
“Noaptea întruparii în Duh şi’ Adevăr,
Albe şi iar dalbe flori de măr!…”
Am simţit în mine lumina cum coboară,
Cum mă pătrunde, mă doare, mă înfioară.
Mi-a fost frică de moarte, frică de viaţă
Şi-am vrut să mă întorc lângă tăcerile-mi de ghiaţă.
Dar cineva m’a luat de mână şi mi-a spus:
-“La sfârşitul drumului îl vei întâlni pe Isus!
Nu te opri în lut, nu te poticni în tină
Caută calea spre adevăr şi spre lumină.”
Ş’am purces iarăşi cu dorul alb-merinde,
Când stelele torceau pe cer, caer de colinde.
Şi înfăşat în scutece de vis, Tu Fiu de Dumnezeu,
Eu te-am găsit culcat în ieslea sufletului meu!…
Nicolae Novac