Garda de Fier

Ies morții…
Sub bolta cu clopot a porții,
Sunt zece la număr
Și, umăr de umăr,
Se duc, câte doi, în coșciuge,
Fără mumă, fără popă, fără cruce.
Se duc împreună
Pe’ngheț și pe lună.

Din condică zece s’au șters,
Vărsați în univers,
Cu brațele puse domol
Pe pântecul gol.

Flămânzi, ei nu știu de foame
Și, țepeni, uitat-au de ger.
Răni vinete, semne infame,
Vor fi vindecate la cer.

Portarul în drum i-a oprit
Și-i numără’n boltă cu bățul.
Mort pare și calu’nlemnit
Și omul ce mânuie hățul.

Drum bun ! către groapa comună.
Țărâna vă fie mai bună
Ca domnii ce v’au osândit,
Ca preoții ce nu v’au citit.

Și băgați
De seamă, să nu vă încurcați.
Căci mâine seară, poate chiar diseară,
Pe la aprinsul stelelor de ceară,
Mai treceți odată
La judecată.

Tudor ARGHEZI