PTR. DESCREŢIREA FRUNŢII…
E P I G R A M E (CINCINAT PAVELESCU ŞI ALŢII)
Operei nevândute a unui rival obscur
Un epitaf e în zadar
Și o cruzime să-ţi fac ţie;
Căci viaţa ta e-o vijelie,
Care te-a smuls dela tipar,
Ca să te’ngroape’n librărie!
Unui confrate puțin inspirat
Mă jur – și fără ironie –
Că eu mă prind să scriu o dramă
In timpul cât îţi trebue ţie
Să-mi faci o biată epigramă.
Unui judecător, care mă trecea lipsă în registrul Tribunalului din Constanţa, chiar când eram prezent
Mai viguros ca un vagmistru,
Tu mă dai lipsă în registru
La tribunal când sunt prezent.
Iţi iert cu milă răutatea,
La gândul că posteritatea
Pe veci o să te dea absent!
Se știe ca fostul ministru al României la Paris, pe când era la departamentul Justiţiei, a trebuit să redijeze actele de deces ale Regelui și Reginei
Sub Victor Antonescu s’a întâmplat
Să moară primul Rege si Regina;
El actul de deces le-a redactat.
Că-l face lumea cioclu, a cui e vina?
Dar Ferdinand I e gânditor
Și’ngrijorat, o spune orișicui
Că-l va numi curând ambasador,
Să nu-i dreseze actele și lui!
Unui avocat dela Braila, prea locvace și indiscret
Vestitul avocat Fabriciu
Nu-i orator, dar mie-mi place:
Dacă, vorbind, e un supliciu, –
E un deliciu daca tace.
Avocatul, foarte indignat, a ripostat că e mult mai destept decât mine, fiindcă el vorbeste si eu tac. Atunci i-am răspuns imediat:
Fiindcă tăceam, desi cu rost,
Fabriciu mă crezuse prost.
Tot astfel eu l-am socotit,
Dar… numai după ce-a vorbit.
Fostului Ministru Dr. Lupu, la Palat pe când vorbea cu soţia Sefului de stat major la o sărbătoare muzicală
C’un aer prea sentimental
Vorbind cu-o doamnă, striga grupul
D’aghiotanţi: Păziţi că Lupul
E’n cartierul general!…
Cincinat Pavelescu
Unui beţiv
Doctorul i-a spus odată
Să nu prea prea mult lichid;
El l-a ascultat îndată
Si de-atuncea bea… solid.
Situaţie
Ai noștri când făcură festa
Să intre’nvingători în Pesta,
Ne ziseră “Merci”… magnaţii –
Si ne’njurară… aliaţii!!!
Radu D. Rosetti
Prostia
Privind fără’ncetare
Prostia omenească,
De lung urît cuprinsă,
Eternitatea cască!
V. Alecsandri
Unui datornic
Pentru-o datorie veche,
Ești fudul de o ureche;
Pentru-o datorie nouă,
Ești fudul de amândouă.
I. L. Caragiale
Petru Groza îl numise ministru pe vizitiul său Romulus Zăroni, care nu știa carte, nici măcar să se iscălească!
Caligula Imperator
Și-a numit calul Senator.
Petru Groza mai sinistru
Și-a făcut boul ministru.
Unui soldat din glorioasa armată sovietică:
Trecea pe drum
Un Rus si-un tun
Și tunul rus
Și Rusul tun.
Lui B. Nemţeanu:
In pământ zace Nemţeanu
Fost poet israelit;
Mult a suferit sărmanul
Până s’a ‘mpământenit!
Păstorel Teodoreanu
G L U M E
Judecătorul: -Adevărat este ce-ai zis vecinului d-tale Mânălungă, că adică e un pungaș ș’un escroc?
Inculpatul: -Adevărat este, -dar de zis n’am zis.
-Ai văzut, soro? S’a scumpit acuma și petrolul.
-De ce, soro?
-Păi, fiindcă e razboi.
-Da’ce, ăia trebue să se bată mereu la lampă?
ORDONANŢĂ DEŞTEAPTĂ
Ofiţerul: -Ioane, vezi de mai pune apă proaspătă la peștișorii ăia din borcan…
-Trăiti, don’locotinent păi n’a băut-o încă p’aia veche…
Grigoraș observă în părul tatălui său primele fire albe. Intrebă:
-Tată, de ce îţi cresc tie acuma peri albi?
Părintele strengarului, prinde ocazia ca să-i facă nițică morală:
-Asta se întâmplă doar atunci când băiatul meu face câte o nebunie; îi albește tăticului câte un fir de păr.
O lungă tăcere. Apoi Grigoraș:
-Tată, da bietu bunicu trebue să fi avut niște copii tare nebuni…
RĂZBUNARE
Un autor dramatic a scris o tragedie, la a cărei prima reprezentație publicul a râs cu hohote.
Furios se întoarce acasă:
-Așa? Ai râs, public idiot, la tragedia mea?… Ei lasă, am să-ți scriu acuma o comedie, să-ți treacă pofta de râs!
SATISFACŢIE
-Câinele dumitale a mușcat-o pe soția mea. Pretind satisfacție.
-Cu plăcere. S’o muște și câinele dumitale pe soția mea și suntem chit!
HAZ, DE LA CAZ LA CAZ
-La mulți ani, Costică! Să lăsăm supărarea de-o parte și să devenim prieteni ca mai înainte.
-Fie.
-Cu ocazia sărbătorilor îți doresc tot ce-mi dorești tu mie.
-Iar începi?
-Femeile sunt foarte schimbătoare, dragul meu…
-Din nefericire, a mea nu se schimbă deloc!
-Domnule doctor, sforăi atât de rău, încât mă deștept singur din somn.
-N’ar fi rău să te culci în altă cameră.
-Ionele, pentru ce i-ai dat unchiului Costică cu cleștele în cap?
-N’am găsit ciocanul, mămico!
R E F L E X I I
-De obicei, pesimiștii sunt niște leneși stilizați.
-O sută de oi la un loc nu pot fi mai proaste decât una singură.
-“La urma urmei, de ce n’aș încerca?” -zise sinucigașul- “că doar încercarea moarte n’are”.
-Din păcate, cu cât mai mulți cai putere, cu atât mai puțini cai…
-“Vreau un soț gospodar” -zise furnica.
Si se mărită cu un gândac de bucătarie.
