Colindul Cerbului în două variante
“…Înregistrate de către etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru. Sunt colinde interpretate de către flăcăi-colindători, dar şi de bărbaţi în etate care au umblat cu colindatul în copilărie şi în tinereţe, apoi an de an le-au cântat la Crăciun împreună cu alţi colindători…” (Colindatul de ceată bărbătească, Chișinău, 2011).
LERU-I LER
(Gheorghe Voinicul)
Auzit de la Ion OPREA, (25 ani) din satul Baurci, jud. Cahul, Basarabia
Leru-i ler,*)
La lină fântână,**)
La lină fântână,
Leru-i ler,
La colț de grădină.
Unde iarba crește,
‘N patru se’mpletește,
‘Nocăit îmi este.
La poale de munte,
Cu iarba măruntă,
Unde-i dulce ара,
Unde Cerb s’adapă.
Tot Gheorghe Voinicu
Arcul șî-l luară,
După Cerb pleca.
Tot din vad în vad,
Tot din brad în brad,
Pânî-n hăt vâlcea,
La Cerb ajungea,
Unde Cerb stătea,
Stătea, rumega.
În ameze-și făcea…
Gheorghe mi-l zărea,
Arcul întindea,
La ochi mi-l lua
Șî bine-l potrivea.
Drept pe spata stangă
Pe Cerb să-l ajungă,
Ajungă, străpungă,
Drept la inimioară,
Unde Cerb să moară.
Cerb să blestemară;
* Refrenul se repetă după fiecare vers.
** Versul întîi (propriu-zis) al strofei se repetă de 2 ori.
– Urechiuși a mele,
Vedea-va-ș’ pustii,
Pustii și-aț’ rămas.
Voi n-aț’ auzitu,
Săgeata vuindu,
Vuind-vâjâindu,
Jos la inimioară,
Unde Cerb să moară?
Cerb să blestemară;
Ochișori ai mei,
Vedea-va-ș pustii,
Pustii ș-aț’ rămasu.
Voi ce mi-aț’ făcutu,
Di nu mi-ați văzutu,
Săgeata vinindu,
Vinind-vâjâindu,
Pe mine pălindu?
Voinicelul Gheorghe
Brâu-și discingea,
Cerbu’ mi-l lega,
În spate îl punea
Și cu Cerb pleca.
Prin sate-l purta,
Pe la hore de fete,
Cu flăcăi în cete,
Pe la gospodari,
Unde-s fete mari…
Toți de mi-l vedeau,
Pe Gheorghe-l cinsteau
Și mi-l fericeau:
– Să fii sănătosu,
Sănătos, voiosu,
Că ești voinic cu os!
Voie bună șî noroc în casa dumneavoastră!
C E R B U L
Lerule,
Coboară-mi, coboară
De la deal, la vale,
Lerule,
Cerb în trestioare.
Lerule,
Unde Cerb se paşte,
Colo-n lunci cu floriu,
Lerule,
Colo-n lunci cu floriu.
Lerule,
Unde Cerb s-adapă,
Colo-n văi adănciu,
Lerule,
Curg izvoare lungi.
Lerule,
Curge şi se duce,
Bolovani aduce,
Lerule,
Bolovani-străvani.
Lerule,
Unde iarba creşte.
Creşte se-mpleteşte,
Lerule,
‘N cinci găităneşte.
Lerule,
Iar Ion – Voinicu,
Pe-acolo treceară,
Lerule,
Pe Cerb mi-l zăriră,
Lerule,
‘Napoi se-ntorceară,
‘Napoi pân-acas’,
Lerule
Arcul îşi luară.
Lerule,
Arcu’ şi săgeata,
‘Napoi se-ntorceară
Lerule,
‘Napoi pân’ la Cerb.
Lerule,
Pe Cerb nu-l găsiră.
Urma că-i luară,
Lerule,
Urma că-i luară.
Lerule,
Tot din urmă-n urmă
Şi din turmă-n turmă,
Lerule,
Pe Cerb îl găsiră.
Lerule,
Pe Cerb îl găsiră
Sub trei crăci de mare,
Lerule,
Sub poală de soare.
Lerule,
Iar Ion-Voinicu
‘N genunchi-
‘ngenuncheară,
Lerule,
Pe Cerb îl ochiară.
Lerule,
Jos l-a treia coastă,
Că-i mai dureroasă.
Lerule,
Că-i mai dureroasă.
Lerule,
Cerbu’n sus săriră
Şi se vaicăriră,
Lerule,
Cerbul blestemară:
Lerule,
Săgeată ‘ncordată,
Vedetea-şi crăpată,
Lerule,
Tu, ce n’ai venit?
Lerule,
Tunând, fulgerându,
Mie de veste dându,
Lerule,
Să mă străjuiesc.
Lerule,
Străji din patru părţi
Şi din patru nopţi,
Lerule,
Şi din patru nopţi.
Lerule,
Iar Ion-Voinicu’,
Brâu îşi discingeară,
Lerule,
‘N coarne-l aruncară.
Lerule,
Şi mi-l tot purtară,
Tot din sat în satu,
Lerule,
Şi din vad în vad.
Lerule,
Pe la case mariu,
Pe la fete mariu,
Lerule,
Toţi care-l vedeară
Lerule,
Toţi îl lăudară:
Vâna-i ce-ai vânatu,
Lerule,
Viu, nevătămat…
Lerule,
Picioarele luiu,
Strâns la dalbe curţiu,
Lerule,
Stâlp la dalbe curţi.
Lerule,
Ochişoii luiu,
Ochi la dalbe curţi,
Lerule,
Ochi la dalbe curţi.
Lerule,
Şi din pelea lui,
Curţi dalbe’nveliră,
Lerule,
Curţi dalbe’nveliră.
Lerule,
Din coarnele luiu,
Două păhărele,
Lerule,
Beau boieri din ele.
Lerule,
Rar, la zile mariu
Şi la Bobotează,
Lerule,
Cân’ preoţi botează,
Lerule,
Lume’ncreştinează,
Şi pe noi, pe toţiu,
Lerule,
Să fim sănătoşi!
Mihai Caraivan,
Satul Cartal, reg. Odesa, Ucraina
Cules de Mihai CARAIVAN în satul Cartal, reg. Odesa, Ucraina.
