Vasile Alecsandri – D O I N Ă
Doină, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene’n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!.
De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!.
De-aş avea o bălăioară
‘Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m’aş privighetoare
De-aş cânta noaptea’n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
Doină, doiniță!
De-aş avea o puşculiţă
Şi trei glonți în punguliţă
Ş’o sorioară de bărdiţă!
De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
De-aş avea vr’o şapte fraţi,
Toţi ca mine de bărbaţi
Şi pe zmei încălecaţi!
Face-m’aş un vultur mare,
De-aş cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare!
Doină, doiniţă!
Şi i-aş zice: “Mândruliţă,
Mă jur p’astă cruciuliţă
Să te ţin ca un bădiţă!”
Şi i-aş zice: “Voinicele,
Să te’ntreci cu rândunele
Peste dealuri şi vâlcele!”
Şi le-aş zice: “Şapte fraţi,
Faceţi cruce şi juraţi
Vii în veci să nu vă daţi!”
Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata moşie
De păgâni şi de robie!
Vasile ALECSANDRI
