TEODOR PÂCĂ – SCURTĂ DESPĂRȚIRE
Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri.
Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, d’abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.
Când veți veni ‘n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân ‘la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.
Ne-om prosterna cu frunțile alese
Pe lespedea de nouri, luminată,-
Cel mai frumos din noi va spune: “Tată,
Ți s’au întors feciorii cu mirese.
Pe unde ne-ai trimis a fost și bine
Și rău a fost pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem am făcut
Și nu te-a dat nici unul de rușine.
Acuma ne-am întors cu toți, – ne iartă
Ce altă slujbă ne așteaptă, Tată?!”
……………………………………………….
Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, deabia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.
SCURTĂ DESPĂRȚIRE
(Teodor Pâcă)
