Garda de Fier

Facsimil

Oamenii generatiei care a trait  in plin entuziasm razboiul intregirii si toate nazuintele ce-au incalzit momentele lui grele, stau in majoritatea lor neintelegatori in fata fenomenului legionar.
Generatia aceasta a adus totus jertfe mari in acel razboi care ne-a dat o tara visata numai de cei mai indrazneti dintre precursori. A cultivat ganduri nobile, a purtat pe umerii idealismului ei marile reforme ale improprietaririi si ale votului universal; atunci cand izvoarele unui nationalism regenerator se aratau amenintate, a luptat pentru restabilirea drepturilor unui rege al gandurilor si aspiratiilor ei, tradate mai apoi si inecate in sange.
A luptat, deci ce nobleta, a muncit pentru aceasta tara si a suferit odata cu ea. Si totus nu intelege, sau intelege greu ce se petrece azi cu sufletul ei.
Pentru ca aceasta generatie a trait totus prea mult gandurile aduse cu ea din apus si a uitat lucrurile simple, imediate, adanci si adevarate ale oamenilor acestui pamant.
Apusul nu cunoaste si nu intelege ortodoxia noastra si legatura sa de nedesfacut cu sistemul conceptual al unui roman. Apusul nu cunoaste formele specifice, traditionale, ale comunitatilor de viata romaneasca, adevaratele laboratoare ale gandului, (…) ale regulilor noastre de viata. Sub influenta acestui Apus, burghezia noastra pierduse orice legatura cu aceste comunitati si devenise incapabila sa creeze altele. Numai viata taraneasca se pastra, ferita, putin apropiata intelegerii noastre, uscata astfel in izvoarele ei naturale.
Zadarnica a fost chemarea nationalista sau cea poporanista, zadarnica incercarea unei taranimi care n’a reusit, macar, sa fie a taranimei, necum sa impuie tarii intregi o norma de existenta. Toate aceste curente de idei sau organizari politice au ramas numai in sfera dezideratelor, instrumentul infaptuirilor, partidul politic, era incapabil sa creeze ambianta de educatie, comunitatea de gand si fapta care sa redea specificului romanesc siguranta si sprijin.
Aceasta siguranta i-a fost data de Corneliu Codreanu care a eliberat izvoarele  naturale ale intelegerii romanesti creand, ca instrument essential al politicii legionare, Cuibul.
Valoarea esentiala a Cuibului, comunitate de educatie si disciplina, scapa, in general, intelegerii generatiei oamenilor de peste patruzeci de ani. Functia sa, creatoare de forme si gandire, nu-i inteleasa de lumea mai veche cum nu-i inteles decat arareori, rostul acestor forme de gandire in viata politica insasi. Deprinsi erau oamenii incadrati unui partid politic, sa ia cunostinta de aspiratiile si unele idei foarte generale care formau patrimoniul national al partidului, sau de obiectivele tactice ale actiunei lui. Dar elaborarea doctrinei, framantarea ideilor, erau lasate unui sef, sau unui birou de studii.
Astazi, in cuiburi, este o continua stiinta de a lamuri, de a preciza, de a aprofunda ideile, de a le trai intens in realitatea noastra vie, de a le preface in altele mereu noi, pentru a raspunde mai bine chemarii sufletului romanesc.
In aceste cuiburi ale Legiunei, care acopera cu miile pamantul tarii, se topeste un nou suflet romanesc inca necunoscut, dar veritabil, iesit din suferinta, din credinta si din ambitia celor mai buni dintre noi.
Numai cine intelege acest fenomen, intelege Legiunea si Romania de azi. Cel care nu-l intelege ramane strain in propria sa tara . De aceea un nou sacrificiu se cere generatiei razboiului: sa lase trecutului si cultului sau vechile comunitati de gand, vechile ambitii politice si sa intre in taina vietii celei noi care va da o noua Romanie, sigura pe destinele ei.

Octav ONICESCU
Ziarul Cuvantul, Anul XVII, Nr.52, 4 Decembrie 1940