Garda de Fier

Ziarul “Buna Vestire”, Anul VI, Seria II, Nr. 66, Sambata, 30 Noembrie 1940

Troitã

Azi incepe procesul de punere in drepturi a neamului romanesc. Judecator este Capitanul, prezent, cu Legea Lui, acuzatori sunt cei care au ramas sa-I indeplineasca fapta si cuvantul, iar acuzati cei care pierzandu-l pe El au facut-o vanzandu-si neamul.
Iata ziua cea mare, cand dupa veacuri de sclavie indurate cu neintrerupta suferinta de catre cel mai nobil popor din acest Rasarit, Adevarul dreptatii, dupa care atat am insetat, vine sa se aseze in casa pangarita de minciuna si tradare. Se va vedea cum legea, facuta in numele unei “Justitii” neinduplecate, a putut ajunge in mana oamenilor cu rea vointa unealta de distrugere.
Osanditorii si partasii lor, cuprinsi de orbirea pe care le-a dat-o belsugul aurului, nu s’au increzut nici in lege, nici in vreun adevar, ci in puterea lor. Este adevarat ca puterea supune legile, dar cu o conditie: aceasta putere sa fie legitima, sa vie dela neam. Puterea neamului este a lui Dumnezeu, dar ca sa o ai trebue sa te afli in adevarul neamului, sa urmezi chiar legea lui.
Necrezand in lege, acestia credeau ca pot sa o faca oricum si oricand. Si chiar atunci cand si-au facut-o nu au respectat-o. Pentruca sub ea nu se afla o putere adevarata care s’o impuna si s’o garanteze, ci doar o putere materiala, exterioara. Esenta acelei legi se gasea in siluire si inselatorie. Poporul romanesc fusese siluit cu amenintarea luarii painii dela gura sa voteze legea fundamentala a statului. Pe aceasta lege nu se putea cladi nimic altceva decat tot siluire si inselatorie. Ceeace s’a vazut in doi ani: tara saracita si dezarmata a fost rupta din toate punctele cardinale. Pentruca puterea neamului, puterea cea adevarata era inlantuita. Forta careia îi ramanea astfel datoria sa apere altceva; pe sine insasi. In loc sa lupte cu dusmanul neamului, lupta cu acei care pastrau in fiinta lor toata taria legii acestui neam.
Dar legea nescrisa, legea fireasca a invins si astazi se desveleste in casa care va deveni iar a dreptatii, pentru intelegerea intregii lumi.
Moartea care nu e o durere decat pentru misei nu îi ingroapa decat pe acestia. Capitanul nu a putut fi ucis pentru ca El infatisa chiar legea. Si aceasta lege vie vorbeste astazi.
Este legea pe care se cladeste adevarul zilelor viitoare, legea rupturii noastre de o lume care nu se mai poate ridica. Ea este piatra de temelie pe care se aseaza azi dreptatea romaneasca, dupa ce veacuri intregi nu s’a tinut seama de ea. Capitanul, creatorul Institutiilor noastre, sfinteste astazi cu prezenta Lui, institutia dreptatii romanesti, batjocorita, pana azi, asa cum nu a fost batjocorita dreptatea decat in tarile in care neamurile si-au pierdut propria fiinta.

Horia STAMATU