Garda de Fier

“Chimia este o stiintă grea, nu-i ca fieste ce stiintă”!

  “Numai prin stiintă si credintă România mare va deveni si România tare” G.G. Longinescu

S-a născut la Focsani în anul 1869. A fost profesor secundar la Liceul “Sf. Sava”. Longinescu a functionat, un timp, ca asistent la cursul de chimie neorganică, tinut de doctorul Istrati între anii 1902-1906, calitate în care începe să predea un curs de chimie generală. Felul în care se achita de sarcinile sale didactice îi aduce promovarea în anul 1906 în functia de profesor agregat de chimie neorganică la Universitatea bucuresteană. A lucrat în laboratorul lui Emil Fischer sub îndrumarea cunoscutului savant german W. Traube. Teza sa de doctorat intitulată “Despre acizii aminici din seria alifatică” s-a bucurat de o serioasă apreciere a forurilor stiintifice. G.G. Longinescu a lăsat si o serioasă contributie proprie pe frontul didactic prin cărtile pe care le-a scris, cursuri si manuale. “Cursul metodic de chimie si mineralogie” scris initial de el în colaborare cu Istrati, reeditat si adus la zi, prin neobosita sa grijă, de-a lungul multor editii, a fost unul dintre manualele de căpătâi în didactica chimică românească din scolile secundare. De asemenea, “Cursul de chimie neorganică” predat studentilor din anul întâi al Facultătii de Stiinte din Bucuresti, s-a bucurat de o unanimă si largă apreciere. A scris în anul 1929 o exceptională carte de “Analiză calitativă” – Editura Copuzeanu 1929, după care s-au instruit generatii de studenti. A reeditat-o prof. dr. doc. George Emil Baiulescu în anul 2000 după un exemplar pus la dispozitie de autorul acestor rânduri. Este si astăzi, o carte bună, ceea ce este incredibil ca o carte stiintifică să fie bună după o sută de ani. “Cursul metodic de chimie si mineralogie” a fost tradus în limba franceză si a fost reeditat în 17 editii. Cine a mai realizat astfel de performante? A mai scris un “Curs de chimie analitică (1914-1919).

Împreună cu Gheorghe Titeica a înfiintat revista “Natura” (1905). Preocupările sale de răspândire a culturii stiintifice în masele largi au determinat rodnica sa colaborare la această revistă, mai mult de 25 de ani. G.G. Longinescu a scris articole despre Petru Poni, Istrati si Teclu, precum si multe articole de popularizare a stiintei, într-un stil bogat, clar si vibrant. Generatii de studenti au fost pregătiti pentru a conduce scolile statului, în laboratoare si în industrie. În laboratorul de chimie anorganică au lucrat peste 2.000 de studenti dintre care, cel putin 12 au fost profesori universitari, mai multe sute au fost profesori de liceu, foarte multi au fost ingineri în fabrici, chimisti în laboratoarele Ministerului Apărării Nationale si ale Ministerului Finantelor sau cele particulare. G.G. Longinescu a publicat 9 lucrări privind temperatura de fierbere a lichidelor organice, a polimerizării corpurilor organice si anorganice, asupra stabilitătii corpurilor si asupra constantelor lor fizice. Gheorghe G. Longinescu a stabilit în anul 1901 “Relatia asociatiilor moleculare”, care pune în legătură temperaturile de fierbere, densitătile si numărul moleculelor ce alcătuiesc două corpuri considerate. În anul 1903 dă o nouă expresie acestei relatii, care permite să se calculeze precis numărul atomilor unei molecule de lichid organic si gradul de asociere al lichidelor pure, se determină constanta care îi poartă numele si s-a elaborat o nouă formulă a legii lui Avogadro. G.G. Longinescu a publicat 17 lucrări, majoritatea în domeniul chimiei analitice în colaborare cu Dr. Gabriela Chaborschi, Dr. G.P. Teodorescu, I.N. Longinescu, C.N. Theodosiu, Eufrosina Petrescu, Margareta N. Bădescu, Th.I. Pirtea. Lucrările respective se referă la recunoasterea acidului clorhidric în prezenta altor acizi halogenati, la recunoasterea calciului în prezenta bariului, la separarea metalelor din grupa a III-a, la experiente de curs, la dozarea halogenilor. Longinescu a perfectionat si metodele de analiză gravimetrică în chimie, ajungând la concluzii care după cunoscutul savant francez A. Boutaric reprezintă “unul dintre cele mai mari progrese realizate în acest domeniu de o sută de ani”.

Prof. dr. G.G. Longinescu a făcut doi doctori în chimie, pe Theodor Pirtea si Gabriela Chaborschi.

G.G. Longinescu a fost un înflăcărat Patriot, un mare iubitor de Neam si de Limbă românească.

Prof. dr. G.G. Longinescu a fost membru corespondent al Academiei Române.

A ajuns până la noi o excepţională experienţă de curs, printr-un sef de lucrări al său, exceptional si el, C.N. Theodosiu, care îi pregătea experientele. Se prezenta clorul. Gazul respectiv se prindea într-un cilindru. Longinescu scria pe o foaie de hârtie: “Dusmanii poporului”. O introducea în cilindrul cu clor si dusmanii poporului nu rezistau în clor, scrisul dispărea. Apoi scotea din buzunar ziarul “Românul” si introducea titlul său în clor. Titlul ziarului nu dispărea. Longinescu exclama: “Românul nici în clor nu piere”.

La deschiderea anului scolar, Longinescu aducea cărtile, o balantă si greutăti. Punea cărtile într-un platan si căuta să echilibreze balanta cu greutăti. Nu-i ajungeau greutătile. Longinescu exclama: “Chimia este o stiintă grea, nu-i ca fieste ce stiintă”!

G.G. Longinescu nu a colaborat cu Stefan Minovici la constructia Institutului de Chimie din Splaiul Independentei nr. 89. El era de părere ca mai întâi să utilăm laboratoarele si apoi să construim un nou local. Laboratorul său din curtea Facultătii de Chimie ni-l prezintă pe prof. Longinescu, Theodor Pirtea si Gabriela Chaborschi în mijlocul studentilor, toti în halate albe. Am văzut scris pe o carte a lui Longinescu, de mâna lui, expresia: “Nu mi-a ajutat Dumnezeu să construiesc Facultatea de Chimie fără politică”. Ceea ce prof. Stefan Minovici a făcut cu multă dăruire, a căzut la cutremurul din anul 1977, datorită încărcării clădirii la etajul III cu mese de beton de către Catedra de Chimie Analitică. Inginerii constructori ai Universitătii au fost absenti. Ei nu au intervenit când acesti chimisti nu stiau ce fac.

G.G. Longinescu a murit după o viată de muncă încordată si chinuitoare luptându-se cu lipsurile laboratoarelor sale neînzestrate, dar mai cu seamă cu lipsa celui mai necesar simt al omului, al cărturarului si mai ales al chimistului: vederea.

S-a retras la pensie pe ziua de 1 Octombrie 1938 cu aureola de mare savant si ilustru profesor, pe care a meritat-o pe deplin.

S-a stins în seara Vinerii Mari în vârstă de 70 de ani. Pe mormântul acestui mare Patriot stă scris: “Care nu a luat din drepturile nimănui si din drepturile lui a dat la altii”.

Prof. dr. doc. Dumitru Negoiu