Garda de Fier

I.P.S.S. Mitropolitul Visarion

Ziarul “Buna Vestire“, Anul I, Nr. 179, Vineri 1 Octombrie 1937

Viata bisericească preocupã azi din ce în ce mai mult opinia publică – si găsim că interesul ei pentru realizările eclesiatice e bine-venit.
Intre Inaltii Prelati cu deosebită râvnă pentru prosperarea ogoarelor sufletesti ale Sfintei Biserici, numele Vlădicăi Visarion al Bucovinei s’a statornicit cu tãrie deosebitã. Si nici nu putea sã fie altfel – cãci ceeace a fãptuit acest chiriarh e cu adevãrat vrednic de cinstire.
Adus cu mare dragoste din asezãrile basarabene în solemna Bucovinã cu mânãstiri de omãt si cu plaiuri luminate de nenumãrate troite, I. P. S. S. Mitropolitul Visarion a hotãrît înfruntarea desmãtului cuibãrit comod în gospodãria Fondului bisericesc. A fost o luptã titanicã acolo, împotriva hidrei evreesti, care, cu concursul glicerinat al politicianismului local, tãia si spânzura în averea româneascã.
Inconjurat de oameni decisi sã ducã la deplinãtate intentiile mitropolitane, Vlãdica Visarion a rânduit dreptate în imensa bogãtie a Fondului bisericesc.
Acuma, Inalt Prea Sfintitul Stãpân a prins a gândi si la realizãri culturale, menite sa dea o nouã strãlucire Bisericii din Bucovina. Astfel, Vlãdica Visarion a acordat cel mai larg concurs «Societãtii pentru cultura si literatura poporului român din Bucovina”, pe care-o conduce d. prof. Gr. Nandris, un mare caracter, pentruca ea sã înceapã a duce la îndeplinire zidirea unui palat în inima Cernãutilor înstrãinati prin elementul israelit.
In acest palat – se vor centraliza toate institutiile culturale din Bucovina, pentru ca lupta întru ridicarea româneascã a provinciei sã se poatã realiza mai grabnic.
Tot I. P. S. S. Mitropolitul Visarion a creeat de curând un muzeu de artã religioasã la Cernãuti, salvând numeroase opere plastice dela o nedreaptã uitare.
Apoi, Inaltul Chiriarh a dispus repararea si înãltarea câtorva zeci de biserici, – iar acuma, pare-ni-se, se gândeste la înfiintarea unei tiparnite eparhiale, în care, ascultati, sã editeze sute de cãrti potrivite pentru popor si lucrãri stiintifice.
Un cititor al nostru, un distins intelectual, ne trimite, însotit de-un indignat comentariu, un articol apãrut într’o fituicã politicã din Cernãuti, care-l atacã, evident anonim si cu o rarã obrãznicie, pe I. P. S. S. Mitropolitul Visarion. Ca sã fiu sincer, nu m’am mirat de aceste mârsave atacuri. Ele trebuiau sã porneascã din oficinile politice împotriva unui om de autoritatea si intransigenta româneascã a Inaltului Chiriarh.
Politicianii, oribilii politiciani bucovineni, de calibrul d-lor Cojocaru, Bãncescu si Arthur Apatti, ca sã nu pomenesc decât acest trio de prefecti cu cântec (si încã, deh, ce cântec la ungureanul domn Arthur Apatti, de care mã voiu ocupa odatã definitiv!), au trebuit sã se simtã jenati de prestanta culturala si româneaseã a Mitropolitului Visarion, cãci ei nu o simt bine decat in tovarasia remuneranta… spiritualiceste a distinsilor snapani Auhauch si Fokschanner!
Vlãdica Visarion nu s’a lãsat impresionat de svârcoleala politicianilor locali, el si-a continuat realizãrile.
Datoritã strãduintelor mitropolitane, s’a înfiintat Episcopia Maramuresului. Chiar numai la atâta sã se fi restrâns fãpturile Inaltului Chiriarh, si tot ar fi fost suficient ca numele sãu sã intre în istorie!
Dar când acest Mitropolit nu oboseste o clipã întru binele pãstoritilor sãi, nu se cuvine oare sã fie la mare cinstire obsteascã?
I. P. S. S. Mitropolitul Visarion merge drum ales, drum de întãrire sufleteascã.
Biserica Bucovinei infloreste.
Era si timpul, cãci prea o nãpãdiserã serpii! Astãzi, bãlãriile an fost plivite, iar serpii si-au ascuns sub pietre capul.
Mânãstirile si bisericile arborosene strãlucese limpede in soare.
Un mare Mitropolit veghiazã ca nici o umbrã sã nu se mai strecoare pentru a le întina zãpezile de Dragomirnã urcatã ca un cântec spre înaltul cerurilor albastre!
I. P. S. S. Mitropolitul Visarion îsi continuã cu avânt opera.
MIRCEA STREINUL

Ziarul “Buna Vestire“, Anul I, Nr. 179, Vineri 1 Octombrie 1937