Garda de Fier

Jale si amar...

• 3.1.1938. Ambasadorul sovietic la Bucuresti, Mihail Ostrowski, adresîndu-se functionarilor Legatiei Sovietice, vorbeste deschis despre intentia URSS de a ocupa Basarabia.
   • 16.VI.1938. Ministerul Afacerilor Externe Sovietic face cunoscut legatiei române de la Moscova, ca el nu va mai accepta notele românesti in care vorbindu-se de Basarabia, se va folosi expresia “teritoriu român”. La fel nu va mai accepta expresia “fluviu român Nistru”, nici acela de “frontierã” si nici chiar acela de “grãniceri români”.
   • 20.VIII.1939. Printr-o telegramâ adresatã lui Stalin, Hitler acceptã proiectul pactului de neagresiune, care peste cîteva zile se va semna la Moscova.
   • 23.VIII.1939. Ribentrop si Molotov semneazã la Moscova, pactul de neagresiune. Pactul continea un protocol secret, care s-a desvãluit in 1948. Acesta prevedea la art.3: “In ce priveste sud-estul Europei, URSS subliniazã interesul pe care îl poartã Basarabiei. Germania declarã ca ea nu are nici un interes politic in aceastã regiune”.
   • 24.VIII.1939. Guvernul Marii Britanii comunicã României, cã garantiile acordate, rãmîn in vigoare.
   • 1.X.1939. Cu prilejul unei vizite fãcute la Berlin, Hitler îi spune lui Ciano: “Dacã România îsi modificã politica de strictã neutralitate, atunci Germania va încuraja atacul contra României, ea va ajuta prin toate mijloacele Rusia, Ungaria si Bulgaria, care vor fi tarile destinate a lichida problema românã”.
   • 15.X.1939. Generalul Palasse, atasatul militar francez la Moscova, ccnfirma informatiile Statului Major Român, asupra concentrãrii a trei grupe de forte armate sovietice în apropierea frontierii de pe Nistru.
   • 4.XI.1939. Insãrcinatul cu afaceri român la Riga, Grigore Niculescu-Buzegti, trimite un raport la Bucuresti: “In timpul negocierilor pentru tratatul militar ruso leton, seful delegatiei sovietice, Isakov, vice-comisar pentru marinã si rãzboi, a declarat sefului de stat major leton, cã dupã terminarea negocierilor cu Finlanda, va trebui sã se astepte o actiune sovieticã contra Basarabiei si cã în acest scop, importante contingente se gãsesc, de pe acum, în zonele militare Harkov si Odessa”.
   • 14.XII.1939. William L.Shirer, corespondent american la Moscova, scria: “Toatã lumea la Moscova, în frunte cu Stalin, îsi imagina cã armata rosie va fi la Helsinki, într-o sãptamînã, de la declansarea atacului. Ei erau atît de siguri, de aceasta, încît ei au fixat data de 6 decembrie pentru atacul Basarabiei, însã ei l-au contramandat în ultimul moment.
   • 26.XII.1939. La Roma, contele Ciano, primeste pe Victor Antonescu, reprezentantul României si îi spune: “dacã Rusia atacã România si dacã aceasta opune rezistentã armatã, Italia nu se va sustrage de a-i da asistenta, prin toate mijloacele posibile”.
   • 29.III.1940. In sedinta Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, V.M.Molotov spune: “Printre tãrile meridionale vecine, pe care eu le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explicã prin existenta unei chestiuni litigioase, nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cãrei anexare de cãtre Romania, nu a fost niciodatã recunoscutã de Uniunea Sovieticã, cu toate acestea, noi nu am pus vreodata chestiunea înapoierii Basarabiei, pe cale militarã. Astfel nu existã nici un motiv de agravare a relatiilor sovieto-române”.
   • 9.IV.1940. Regele Carol II, consemneazã in notele lui zilnice, o convorbire avutã cu atasatul militar al Italiei, in care îi spune acestuia cã “URSS duce in Romania si mai ales in Basarabia o actiune de spionaj si de propaganda, la scarã planetarã”.
   • 10.IV.1940. Molotov convoacã pe Davidescu, ministru român la Moscova si îi reproseazã o serie de incidente la frontiera, care “depãsesc orice limitã” si adaugã ca “guvernul sovietic va sti sã nu tolereze repetarea unor asemenea cazuri”. Dupã efectuarea anchetei, de cãtre autoritãtile românesti, incidentele se dovedesc a fi imaginare.
   • 13.IV.1940. Ministrul Italiei la Bucureti, Pelegrino Ghigi, într-un raport cãtre Ciano, sublinia cã Ministrul Germaniei la Bucuresti a admis posibilitatea unei actiuni URSS in Bssarabia.
   • 19.IV.1940. Molotov a convocat pe ministrul roman la Moscova, la orele 22,30 si îi reproseazã, pe un ton arnenintãtor, “incidentele” de frontierã. El pretinde cã in 15 cazuri trupele române au tras spre frontiera URSS.
   • 22.V.1940. Grigore Gafencu, ministru de externe, a atras atentia ministrului german la Bucuresti, Fabricius, asupra neobisnuitei concentrãri de trupe sovietice la frontiera Nistrului. Acesta dã de înteles cã România trebuie sã se inteleagã cu vecinul din Est. Cerînd relatii suplimentare, Fabricius îi rãspunde: “rusii se plîng ca Odessa este un port lipsit de activitate, deoarece este prea aproape de frontierã si cum nu se poate muta Odessa din locul ei, s-ar putea muta frontiera ceva mai departe.”
   • 15.VI.1940. Dupã ultimile informatii parvenite guvernului român, 26 divizii rusesti, se aflã concentrate in lungul frontierii Basarabiei si Bucovinei.
   • 20.VI.1940. Ambasadorul Italiei la Moscova, Augustu Posse, in urma unei convorbiri avute cu Molotov, transmite într-un raport punctul de vedere al lui Molotov privind relatiile cu Romania: “Uniunea Sovieticâ doreste sã-si realizeze pretentiile ei asupra Basarabiei, de preferintã fãrã rãzboi, dar dacã acest lucru nu este posibil, este hotãrîtã sã recurga la forta”.
   • 22.VI.1940. Franta capituleazã. Una din puterile garante ale României cãzuse, cealalta, Anglia suporta bombardamentele germane, cãuta sã-si salveze armata din Franta si se pregãtea sã preîntîmpine invazia. Era un moment potrivit pentru Rusia Sovieticã de a cotropi Basarabia. Peste patru zile, ea va adresa României ultimatumul si va trece la agresiurea armatã.
   • 23.VI.1940. Ambasadorul german la Moscova informa Berlinul, discutia avutã cu Molotov: “Guvernul sovietic se mai strãduieste încã sã realizeze o solutionare pasnicã a problemei Basarabiei, însa este hotãrîta sã foloseascã forta in caz ca guvernul român refuzã o întelegere pasnica”.
   •24.VI.1940. Hitler a primit nota, care reamintea acordul secret, in care nu era cuprinsã Bucovina si cind a aflat cã revendicãrile rusesti cuprindeau acum si Bucovina, el ar fi strigat: “Nu vreau sã fiu luat drept un imbecil, de cãtre rusi”.(Apoi, se va conveni, la o parte din Bucovina).
   • 25.VI.1940. Ambasadorul german la Moscova transmite nota guvernului sau: “Germania respectã angajamentele luate prin pactul de la Moseova si protocoalele sale secrete, din 23 aug.1939. Pentru aceasta ea nu se intereseazã de problema Basarabiei, ci numai de soarta celor 100.000 de germani…”
   • 26.VI.1940. Molotov convoacã ambasadorul german de la Moscova si-i comunicã cã guvernul sovietic îsi limiteazã cererile, in ce priveste Bucovina, la partea nordicã a acesteia, incluzînd orasul Cernãuti. Reprezentantul german sugereazã, cã o solutionare pasnicã s-ar putea realiza, dacã guvernul sovietic ar restitui României, tezaurul dat in pãstrare. Molotov rãspunde cã aceastã problemã, nici nu se poate pune, deoarece România a exploatat, un timp destul de îndelungat, Basarabia.
   • 26.VI.1940. URSS adreseazã guvernului român o notã ultimativã, din care citãm: “In arul 191B, România, folosindu-se de slãbiciunea militarã a Rusiei, a desfãcut de la Uriunea Sovietica (Rusia), o parte din teritoriul ei, Basarabia, cãlcînd prin aceasta, unitatea secularã a Basarabiei, populatã in principal cu ucraineni, cu Republica Sovieticã Ucraineana”. In legãturã cu cererea de a i se transmite o parte din Bucovina, se spune, printre altele: “Un astfel de act ar fi cu atît mai just cu cît transmiterea pãrtii de nord a Bucovinei cãtre URSS, ar reprezenta, este drept, cã numai într-o mãsurã neînsemnatâ, un mijloc de despãgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuitã URSS si populatiei Basarabiei prin dominatia de 22 de ani a României in Basarabia”. In final se precizeazã: “Guvernul sovietic, asteaptã rãspunsul guvernului regal al României in decursul zilei de 27 iunie curent”.
   • 27.VI.1940. Guvernul român rãspunde notei ultimative sovietice, din 26 iunie, in care cere, printre altele guvernului sovietic “sã binevoiascã a indica locul si data ce doreste sã fixeze” pentru a desemna delegati si a purta conversatii cu reprezentantii guvernului sovietic, in legãturã cu nota primitã.
   • 27.VI.1940. URSS transmite a doua notã ultimativã, care poartã un caracter vãdit agresiv: “Guvernul URSS considerã rãspunsul guvernului României, ca imprecis, deoarece nu se spune direct cã el primeste propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia si partea de nord a Bucovinei”, Referindu-se la o discutie avutã cu ministrul Davidescu, nota continuã cu un adevãrat dictat: “1. In decurs de patru zile, începînd de la ora 14, la 28 iunie, sã evacueze teritoriul Basarabiei si Bucovinei de trupele românesti. 2. Trupele sovietice, in acelas timp, sã ocupe teritoriul Basarabiei si Bucovinei de Nord. 3. In decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice sã ocupe urmãtoarele orase: Cernãuti, Chisinãu, Cetatea Albã”. Nota se încheie astfel: Guvernul sovietic insistã ca guvernul regal al României sã rãspundã la propunerea sus mentionatã nu mai tîrziu de 28 iunie ora 12 ziua”.
   • 28.VI.1940. Guvernul român în rãspunsul sãu la ultimatumul sovietic declarã ca “se vede silit sã accepte conditiile de evacuare specificate….” si cere ca termenele de la pct. 1 si 2 “sã fie prelungite”.(Notele ultimative, cu caracter de dictat si rãspunsurile guvernului roman, vor fi considerate, in viitor, de URSS, “acordul” sau “tratatul” ruso-român, v.20.VI.1944 si 10.11.1947).
   • 29.VI.1940. Armata românã pregãtitã pentru a se lupta si apãra pãmîntul strãmosesc, primise ordinul de retragere. Tristetea si desnãdejdea cuprinsese pe soldati, ofiteri si toti românii.

Eugen St. Holban: “Prin veacurule învolburate ale Moldovei dintre Prut si Nistru”, Ed. Cãpriana, Paris, 1991
– De confluenţă: Cum a fost răpită Basarabia în anul 1812?