Garda de Fier

Facsimil...

Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Nouã), Nr. 1, Luni 14 Octombrie 1940

„Cuvântul” profesorului Nae Ionescu însemna nu numai un început de înoire a scrisului zilnic românesc, ci deveni în curând ziarul conducãtor, neîntrecut îndreptar al vietii publice românesti. Disparitia „Cuvântului” fu simtitã ca o amutire brusca a glasului celui mai bun sfatuitor, ca secarea dintr’odata a unui izvor într’un pustiu ucigator de viatã.
Nu mult înainte de izbãvirea tãrii de sub cea mai întunecatã asuprire, întepeni de veci mâna ce purtase condeiul cu atâta mãestrie. Ne gãsim azi lipsiti de unul dintre cei mai mari ziaristi ce i-a avut cândva Tara noastrã.
Grele probleme au de deslegat astãzi oamenii nostri politici. In învalmaseala luptei ei au nevoie de ajutorul unei prese care sa le stie gândul si sa-l stie tãlmãci pentru multime.
Si, in clipele de fatã, e mai ales nevoie de o neîncetatã lamurire a opiniei publice în politica externã. Si aci, ca si în celelalte probleme, scrisul profesorului Nae Ionescu ne-ar fi adus nepretuit folos. Sã nu ne lãsãm însã coplesiti de desrnãdejde, de durerea marei pierderi. Reaparitia “Cuvântului” e un semn de dârzã hotãrîre ce-au luat-o discipolii profesorului de a continua lupta pânã la biruinta definitivã. Stim cã ei au pastrat în sufletele lor cuvantul maestrului, astfel ca ziarul “Cuvântul” tot al profesorului Nae Ionescu va fi.
Nu numai în râvna neobosita de a sluji Tara, dar si în felul de a vedea problemele, în felul de a le înfãtisa, suntem convinsi cã vom regãsi suflet din sufletul maestrului. Dreaptã cumpanire, dar si înzdrãznealã, limpezime, dar nu lipsitã de subtilã dialecticã, independentã, dar împreunatã cu severa disciplinã a gândirii, asa am fost obisnuiti sã gasim expuse problemele in „Cuvântul” de pe vremuri, si asa il vrem si acuma. Un mare cotidian legionar în Stat legionar – iatã ce asteptãm si ce asteapta toata lumea sã fie „Cuvântul”!
Tot sbuciumul legionar, dela primele începuturi pânã azi, toatã zvâcnirea inimilor de eroi cari au înfruntat primejdia si moartea, toate suferintele, dar si toate bucuriile si toate nãdejdile noastre sã se sbatã, sã geamã si sã strige în paginile „Cuvântului”.
In jurul acestui ziar se vor aduna toti scriitorii legionari, toti cei ce vor sã ajute cu scrisul lor la marea operã de temeinicã asezare a Tãrii. Va fi cetit “Cuvântul” dela un hotar al Tãrii la altul si peste hotare cât va putea pãtrunde, aducând luminã, nãdejde, îmbãrbãtare, pânã la împlinirra celor scrise în cartea destinului neamului nostru.
Traian Brãileanu

Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Nouã), Nr. 1, Luni 14 Octombrie 1940