SCRISOARE BĂDIEI VASILE POSTEUCĂ de G. Arcaşu
Vasile Posteucă
Mã poartã, bãdie, amintirile inimii printre poienile de fagi ai Bucovinei, unde ni s’au întâlnit pasii si destinul, în plãmãdeala vremurilor dure. Erai arcas voinic si-aveai în ochi priviri de soim, si’n mânã arcul cu sãgeti.
Ne-au vrãjit chemãri de peste lumi cu cântece si doine si-am pornit la drum pe’ntinsul de poteci al vechilor plãiesi, în tarile de vis, de soare si credintã.
E noapte… Si-am rãmas înfiorat de taine si de veghe la poarta înclestãrilor de smei ce jefuiesc în temple, dãrâmã tãri si ucid popoare. Prin pânza de ceatã vãd mâninile tale credincioase si aspre, cu pene de scris si semne de cruce pentru linistea noastrã.
G. Arcaşu
STRIGĂT de Vasile Posteucă
Bucovinã, tarã blajinã
Cosmin cu mãnãstiri de luminã,
Cine sub seri ti se’nchinã,
Sub blestemata lege strãinã,
Comoara mea, Bucovinã?
Presimt ca ti-i foame si frig,
Inecrc sã mã’nalt si sã strig„
Cu flãcãri cãlãii sã-i frig,
Sã cad’al hotarelor dig,
Colhozul e numai hopsig!…
Stiu bine cã plângi în nãframã
Surghiunul departe de mamã,
Ti-i groazã, ti-i foame, ti-i teamã,
Dar dincol’ de zarea maramã
Mereu sângele nostru te chiamã!
Aud cum te pasc desnãdejdile, stol,
Cum croncãne corbii, amar rotocol,
Si-ti cântã doar crivãtul rece ‘n ocol,
Si-as vrea, Bucovinã, nebun, sã mã scol,
S’adun toatã tara grãmadã,
Sã-i duc pe cei vinovati sã te vadã
Cum te-au svârlit ca pe-o pradã,
In groapã, la câni, sã te roadã…
Tu, geanã de rai si baladă!
Vasile Posteucă
Impresionant este acest chin al neputintei care macina sensibilitatea poetului. Impresionant este ca peste vremuri, Bucovina devine un exponent al romaniei de acum. Si mai mult, mi-e ciuda pana la lacrimi ca ma las, ma complac in a-mi canta dorul nostalgic a unei posibile romanii de “balada” si de “geana de rai” fara sa fac, fara sa fac nimic. As vrea sa bat cu piciorul in batatura, sa scuip in palme, sa-mi adun oamenii mei si sa iau imparatia de piept, s-o intreb de ce harnicia nu mai e o valoare dar ma resemnez pentru ca nu mai am nici batatura in ce sa bat, nu mai am curtea mea, nici toporul meu, nu mai am dupa ce sa scuip in palme, mi-ar ramane un alt fel de scuipat dar mi-e ciuda iar ca impreuna cu altii inghitim prea mult.
1Foarte frumos scrie domnul Vasile Posteucă. Este un poet cu vorbe de aur. Mare păcat că operele sale nu sunt studiate în scoală sau în liceu…
2Trebue sã publicati tot ce a scris acest Mare Poet care a fost Vasile Posteuca.Poeziile lui trebue învãtate de toti scolari din România, care din pãcate este condusa azi de derbedei bolsevici de fosti membri de partid si securisti!
3