Garda de Fier

Foto: ziarul "Cuvântul"

 “Libertatea”, New York, Anul I, Nr. 5, Decembrie 1982
S’au împlinit la 30 Noembrie anul acesta, 44 de ani de la data tristă când fondatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu, a fost asasinat mişeleşte din ordinul regelui Carol al -II-lea şi a metresei sale, Elena Wolf-Lupescu. El a fost asasinat în noaptea de 29-30 Noembrie 1938, în pădurea Tâncăbeşti din apropierea Bucureştiului, în timp ce era transferat împreună cu alţi legionari de la închisoarea din Râmnicul Sărat spre Jilava.
Reproducem mai jos un articol cu titlul “Ultimul drum” apărut în ziarul UNIVERSUL din data de 3 Decembrie 1940, privitor la reînhumarea Căpitanului şi a celorlalţi 13 legionari asasinaţi odată cu el în noaptea Sf. Andrei.

•  Se îndreaptă azi spre “Casa Verde” (n.n. – Sâmbătă, 30 Nov. 1940), în mijlocul unei pioase mulţimi, cortegiul martirilor legionari, în frunte cu promotorul, sufletul, simbolul Mişcării, CĂPITANUL.
Lespedea de beton de patruzeci de tone ce acoperea mormântul de la Jilava, fusese mai de mult fărâmatã de ceva mai puternic decât moartea, ceva ce nu se poate ucide: ideea.
Corneliu Zelea Codreanu simbolizează ideia, credinţa adâncă în dreptatea cauzei pentru care lupta şi de acum el e prezent astăzi în sufletele tuturor legionarilor, nu ca o figurã de legendã, ci ca un comandant permanent.
In toate actiunile vieţii lui, el si-a manifesat neţărmurita lui dragoste de neam, de pământul strămoşesc, frământat cu sângele atâtor jertfe, neclintita lui încredere în forţele vii ale românismului, respectul luptătorului adevărat faţă de credinţa strãbunilor, credinţa în dreptatea divinã ce stă baza marilor acţiuni nationale.
Prin puterea sa de sugestie, prin influenţa hotărîtoare ce o exercita asupra tuturor celor cu care venea în contact, Corneliu Codreanu a creat nu numai devotamente neşovăitoare, ci o adevărată şcoală a misticismului naţional, a dârzeniei, o şcoală a caracterelor în adevãratul înţeles al cuvintelor. Scoţând în evidentã ce sursă imensă de bărbăţie neîfricată constituie marea massã a poporului român, a insistat mereu în crezul său, că nimic nu se face fără dragoste şi disciplinã.
“Dragostea -scria Corneliu Codreanu în volumul “Pentru Legionari”- nu poate aduce nici tiranie, nici impilare, nici nedreptate, nici răzvrătire sângeroasă, nici războire socială. Ea nu poate însemna conflict”.
Iar în ceea ce priveşte disciplina:
“Nu există biruinţă fãra unitate. Si nu exită unitate fără disciplinã. De aceea, neamul nostru va trebui să condamne şi să considere ca acţiune vrajmasă, orice abatere de la scoala disciplinei, ca pe ceva care-i periclitează şi viaţa.”
Mai mult ca oricând, ţara are azi nevoie de disciplină, baza ordinei necesară pacinicei propăşiri. Deosebit de grele sunt vremurile de azi în mijlocul neîncetatei frământari internaţionale, mari sunt temerile de stat.
Ca să putem înfrânge greutăţile, trebue să fim strâns uniţi; solidaritatea naţională să fie o lozincă permanentã, şi ea se obţine graţie disciplinei fiecăruia, graţie ordinei şi spiritului de dreptate si omenie.
Ideile pentru care Corneliu Codreanu a luptat până în pragul mormântului şi al căror ecou umple şi azi văile, câmpiile si munţii de pe întinsul ţării, au triumfat; e rândul urmasilor să le dea forma concretă, pozitivă, pe teren, pentru binele poporului român, pentru liniştea ţării şi pentru idealul permanent al românismului, unirea tuturor fraţilor de acelaşi sânge, de aceeaşi credinţã, de acelaşi neam.
E o poruncă de dincolo de mormânt; e glasul tuturor martirilor neamului obidit; e glasul celor 800.000 de români ce şi-au jertfit viaţa pentru întregire; e glasul martirilor ce fac azi drumul spre Casa Verde, e însăşi ideia naţională -mare, generoasã, unitară- pentru realizarea căreia s’a jertfit Corneliu Codreanu.

UNIVERSUL, 3 Decembrie 1940, Bucureşti

TROIŢĂ LEGIONARĂ...