De ce s-a realizat aşa de greu Unirea? de Dr. ing. Răzvan Voicu
România Mare
Unirea de la 1 decembrie 1918, s-a realizat când românii au ajuns la un nivel social destul de avansat, astfel încât, adevărul istoric a fost cunoscut şi înteles de foarte multă lume. Toate aceste cunoştiinte au dus la perceptia necesitătii Unirii. Unirea s-a datorat şi unei pleade de lideri români de exceptie care şi-au realizat studiile în diferite părti ale Europei şi care au fost capabili să formuleze o cerere de acord şi actiune din partea populatiei. Această Unire i-a luat prin surprindere pe multi, dar mai ales pe cei ce nu doreau Unirea (Austria, Ungaria, Rusia etc). Duşmanii Unirii si implicit ai familiei regale au fost şi comuniştii care până în anul 1945 erau în jur de o mie şi erau formati în primul rând din membrii unor minorităti nationale. Nu am nimic împotriva minoritătilor nationale, dimpotrivă ele aduc un plus de cultură şi stabilitate acolo unde se respectă legea. Această UNIRE de la 1 decembrie 1918 după sute de ani de chinuri şi nedreptăti făcute, atât de străini cât şi de trădătorii români a creat o mobilizare antiromânească fantastică.
”Cum adică UNIRE? Românii, nu trebuie să aibă o tară, nu trebuie să se deştepte că după aceea descoperă nişte lucruri pe care nu au voie să le ştie. Haideti să erodăm forta de coeziune a neamului românesc.” Aşa gândeau multi dintre liderii Lumii atunci şi din păcate, în general, aşa gândesc şi astăzi. Primul pas evident în acest sens a fost aducerea la putere a regelui detronat Carol al II-lea al României, în 1930. După aceea, a fost spijinit Comunismul, iar acum se sprijină omogenizarea şi regionalizarea tării. Între cele două războaie mondiale, liderii financiari ai Lumii, au lucrat cu hărnicie la distrugerea elementului românesc din posturile de conducere ale tării. Aproape toate bogătiile tării în timpul lui Carol al II-lea, au intrat sub jurisdictie străină, jurisdictie care tuna şi fulgera că o natiune veche europeană, adică cea română, a avut vointă politică să- şi ia destinul în propriile mâini şi să lupte pentru viitorul său national. În anul 1918, adică cel al natiunilor, pe lângă tara noastră s-au format şi alte natiuni (slovaci, cehi, sârbi etc) care au fost supuse marilor Imperii. Toate aceste natiuni au suferit nedreptăti, dar nu se compară cu suferintele Natiunii Române. De ce toate acestea? De ce atâta ură asupra acestei natiuni? De ce înainte de 1859 nu a mai fost posibilă Unirea de durată a tuturor regatelor ca în timpul lui Burebista? De ce Mihai Viteazul nu a reuşit să sustină unirea mult mai mult timp? De ce regatele dacice, după retragera aureliana (271-276 e.n.) nu au mai fost capabile să se unească ca în timpul lui Burebista? Romanii au plecat în primul rând ca unităti militare şi tehnică de luptă, mai putin ca administratie, care era compusă şi din băştinaşi daco-geti.
Ca şi securiştii din zilele noastre care au rămas supuşi mafiei ruseşti, dar şi celei occidentale, daco-getii romanizati au rămas supuşi romanilor şi au functionat ca o adevărată coloană a cincea în regatele daco-getilor, nepermitând unirea tuturor teritoriilor dacilor într-un singur stat puternic. De ce? Pentru că nu mai exista nici un imperiu care să învingă un regat dac puternic, care ar fi putut să ajungă un mare imperiu şi lucru acesta nu se dorea de fortele oculte. Este o supozitie care are o logică. În timpul năvălirilor popoarelor migratoare se întelege de ce nu s-a mai putut realiza unirea regatelor dacice. Există mii de dovezi privind continuitatea noastră pe aceste meleaguri. A început să functioneze apartenenta noastră la conştiinta dacică abia în timpul lui Glad, Gelu şi Menumorut sau iar am pus în fata faptului implinit marile puteri ale timpului? Distrugerea capitalei Sarmisegetuza , executia unor lideri daci, ca şi strămutarea câtorva zeci de mii de daci în diverse părti ale Imperiului Roman, a însemnat aşa de mult, că abia peste cinci secole de la retragera romană dacii, mai nou românii, au fost în stare să se organizeze? De ce o delimitare atât de categorică a istoricilor fată de daco-geti? Doar studiul acestui mare popor al antichitătii este un fenomen ştiintific istoric asemănător cu istoria partilor, grecilor şi romanilor? Adică mari istorici români Nicolae Densuşianu şi Vasile Pârvan au studiat cu profesionalism istoria dacilor, iar „celebrii” profesori de astăzi (în majoritate) refuză din start aproape orice studiu cu privire la daco-geti. Sunt oare prea valoroşi sau ascultă de stăpâni? Noi suntem dornici să fim informati despre noi documente privind daco-getii. Dar cine să aprofundeze acest capitol al istoriei noastre? Foştii profesori comunişti care s-au dovedit a fi în proportie de 90%, foşti securişti sau colaboratori ai securitătii? Sau poate tinerii noştri istorici care pot rămâne în facultătile de istorie numai dacă au un dosar bun şi cercetează doar ce li se impune? Acest lucru nu este valabil pentru toti, dar pentru majoritate da. Nu ni se spune clar niciodată de ce ne- am numit români şi nu vlahi sau rumâni? Poate nu trebuie să ştim cum ne-am format? Poate noi trebuie să pierim ca natie şi în locul nostru să rămână cei care mai nou se numesc rromi, ca să aibă şi ei o tară cu nume de Romia, sau să rămână ungurii (Ungaria Mare) sau chinezii sau poate oraşul Roma se va numii Rromia, bineînteles conducătorii fiind liderii financiari ai Lumii. Sau poate nu este aşa şi nimeni nu are nimic cu noi! Repet, eu respect toate minoritătile noastre nationale, care au respect la rândul lor fată de tara în care trăiesc, dar îmi pun şi eu întrebări. De ce se fac eforturi uriaşe de către multi oameni politici de la noi, dar mai ales de cei din zona muntilor Orăştiei, ca cetătile dacice să fie scoase din patrimoniu UNESCO? De ce istoria învătată în şcoli nu se mai numeşte Istoria Românilor? De ce se doreşte ca istoria natională să fie scoasă definitiv din programa şcolară? Se încearcă aceleaşi lucru cu România ca în perioda interbelică, dar atunci erau destui patrioti români care le puteau face fată. Dar cum am mai spus, Comunismul a fost adus la noi tocmai pentru a scăpa tara de acei eroi şi pentru ca românii să întelegă că nu au nici un drept în tara lor. Şi se pare că acei mari ai Lumii au dreptate. Ce a însemnat democratia pentru români în ultimele două decenii? Distrugerea tării! Toate aceste lucruri, ne fac să întelegem că noi nu trebuie să existăm sau trebuie să existăm ca sclavi. De ce au profesorii, cercetătorii şi medicii salarii mici? Pentru a se descotorisi de ei sau ca ei să emigreze! De ce tăranii nu mai au posibilităti să-şi cultive pământul? Ca să nu mai lupte pentru el. Se doreşte ca românul să ştie foarte bine că oricum ar lupta nu are nici o şansă de izbândă. Dar „băietii aceştia inteligenti” uită de sistemul energetic fantastic de pe teritoriul tării noastre.
Dr. ing. Razvan Voicu
(capitol din volumul recent aparut cu titlul “Istoria, politica si mediul inconjurator”, Buc, 2011)
