COLINDUL PEŞTERII
Maica Domnului cu Pruncul Sfânt
Intr’un târg cu case mici
Cât poiata de furnici,
Unde sunt sapte castele
Care au in cuiburi stele,
Iar in vârf, pe turnu’ nant
Balauri de diamant,
Intr’un târg cu strãzi hai-hui
Umblã Maica Domnului
Si nu-i loc ca sã gãseascã …
Toate portile’s de iascã,
Inghetate,
De-a’ndãrate
Piticii au pus lãcate,
Legând sus privighetori
In pivnite reci de nori.
Nu gãsesti un glas prin spuze,
Doar ferestrele lehuze.
*
Noaptea-i cu pumnal în gaicã,
Iar prin târg e Sfânta Maicã –
Lunã plinã pe la nori
Cãtând drumuri de cocori.
Ajungând la o dugheanã
Intreabã pe o sãrmanã,
Spunând cã de când îi e
Ora la rãspântie,
Cã’n târg stãretit de broaste,
Pe nimenea nu cunoaste,
Dar sãrmana ce sã spuie
Cã si ea acasã nu e.
*
Ora e vârtelnitã!
Iatã-o urechelnitã:
Fãrã loc sunt ca si tine,
Hai în pesterã cu mine
Ca-ti fac laviti din pãnusã
De porumb pânã la usã!
Si-apãru o greierã:
Ce necaz cutreierã,
Cã în ochi ai cântec rar
De herub si de amar?
*
Si adânc sãpatã’n stâncã –
Maica pesterã pe brâncã:
Mã doare noaptea de veacuri!
Sfântã Maicã – crin pe lacuri,
Dat mi-a fost s’aud ca scoicã
Leprele pãmântului,
Dat sã leagãn ca o doicã
Cerul tot Cuvântului,
Dat mi-a fost… Cã vezi, de dai cã
Trebuie sã dai mereu.
Iatã’n piatrã curcubeu
Cã te-astept de secoli Maicã!
*
Cum te-am ascultat ghioc –
Inima-mi tãcerilor
Bãtea valul mãrilor
In stânca uitãrilor
Scriind glas de prooroc:
Cã Fecioarã
Stea pogoarã,
Cã prin maicã-o sã coboare
Prin Prea Sfânta Nãscãtoare,
Ca prin norul
Unde razã mesterã
A’nflorit o pesterã
Iisus Mântuitorul.
DUMITRU D. ICHIM
Revista Scriitorilor Români, Nr. 17, Munchen 1980
