Garda de Fier

Păşim în Noul An

Anul care a trecut, a fost un an cu semnificaţii profunde.
Pe plan intern, s’a adâncit prăpastia dintre guvernanţi şi popor, un factor important avându-l marele decalaj de nedreptate şi hoţie (nu trebuie ghicit, hoţia a fost “chiriaşa” guvernului actual şi a celor care s’au plimbat pe la cârma ţării de peste 20 de ani – vai, ticăloase guvernări am avut!), iar lumea constrânsă să trăiască tot mai auster, în ciuda sclipirilor promovate cu emfază pe ici şi pe colo. Am mai tras câteva sudalme, am strâns încă puţin din cureaua “bunăstării” şi ne-am consolat cu bunăvoinţă în faţa viitorului…
Noi, ca popor, păşim în Noul An cu speranţe, cu nou avânt şi am dori, pe linia însufleţitoare a destinului neamului românesc. Ca popor, avem tot dreptul să privim înainte cu ambiţia hărniciei şi muncii noastre, aşa cum am făcut-o de milenii pe aceste meleaguri. Păşim cu emoţii şi vibraţii, dar şi cu încredere şi optimism, aceiaşi încredere şi acelaşi optimism care ne-a menţinut şi conciliat ca popor de-a lungul vremurilor şi ne-a “stratificat”¹) în pământurile noastre dela miazăzi la miazănoapte. Păşim în “tradiţie”, chiar în vremurile grele de azi…
Pe plan extern, s’a dovedit încăodată (dacă mai era nevoie) că interesele ţărilor mari primează, iar ţările mici pot fi suprimate şi nimicite împreună cu guvernele lor dacă stau în faţa acestor interese meschine. Sunt simple “interese de grup”, haita fiind în stare să răpună chiar şi guverne stabile cu vechime de zeci de ani, aşa cum a fost Egiptul sub preşedenţia lui Mubarak, la primele semne de manifestare ostilă faţă de impunerile mondiale. Sau Libia, distrusă sistematic şi laş pentru a face loc trâmbiţaşilor-marionete, azi ajunşi coconi mari cu ploconeala lor abjectă în faţa distrugătorilor care le oferă… ajutoare pentru redresarea economică. Mai sunt şi altele… Mica Sirie, deşi gâdilă conştiinţa mai marilor lumii, nu are nimic de oferit. Ocrotitorii dreptăţii aşa zise se prefac că nu văd! Privirile lor sunt aţintite ceva mai departe, către Iranul fundamentalist care, slavă lui Allah, are mult, foarte mult petrol. Un fel de “afacere” mai rentabilă, unde feliile împărţitorilor sunt mai groase, iar mirosul adulmecat şi gustul de profit îi ademeneşte mai acătării. Iată, sunt şi crizele economice interne bune la ceva, altfel mor de tot industriile ce menţin puterea statelor, şi asta în timp ce steaua roşie (puţin mai decolorată, ce-i drept), se menţine deasupra Chinei şi se dezvoltă bine mersi cu largul concurs al ţărilor capitaliste interesate. Fug investitorii capitalişti către Şanhai şi Peking, iar finanţatorii chinezi ne invadează pieţele cu mărfuri abundente “accesibile” ca preţ şi de calitate total inferioară.
Păşim în Noul An cu alte speranţe. Chiar dacă privim ca adevăraţi jupuiţi de vii la scadenţa achitării împrumuturilor care se apropie, suntem optimişti prin fondul şi natura noastră sufletească, de aceea sperăm şi trecem pragul Noului An cu zâmbetul pe buze.
Dumnezeu cu mila şi Fondul Monetar cu sabia!
La mulţi ani!
Constantin ROTARU

¹)_____
 – În sensul de «împământenit»…