Ionel Moţa şi Vasile Marin
Mota - Marin: PREZENT!
Creştini, plecăm adânc capul, mişcaţi până la lacrimi, în faţa sfâşietoarei dureri a celor cărora le purtau şi a celor care le poartă numele. Ca Români, îl înălţăm însă mai sus ca altă dată, cu nestăvilită mândrie de neam, în faţa sublimului ce se desprinde din fapta lui
Ionel Moţa şi Vasile Marin
Sacrificiul lor voluntar, pe pământ străin, pentru izbânda unui crez care le constituia întregul rost al vieţii, covârşeşte orice superlativ al admiraţiei şi preamăririi, pipernicind toate osanalele brodate pe marginea gestului lor eroic, umilind toată oratoria patriotică, de ocazie, din dosul îndepărtatului front al Morţii.
Adevărul care stă la baza zidirii Mănăstirii Argeşului îşi afirmă valabilitatea, peste veacuri, în etern: Ideile mari nu se pot traduce în faptă decât prin jertfe mari.
Voluntarii români din tranşeele latinităţii iberice, prin suprema lor jertfă, au făcut mai mult pentru cunoaşterea şi preţuirea, peste hotarele Ţării, a sufletului genuin românesc, decât toate abilităţile diplomatice şi oratorice ale reprezentanţilor „autorizaţi” ai Statului în străinătate.
Eroilor, care prin fapta lor au înscris şi imortalizat în Cartea Neamului pilda: cum trebuie înţeleasă viaţa şi porunca vremurilor prin care trecem — închinare; părinţilor, care ni i-au dat, — slavă şi recunoştinţă!
„Ţara Bârsei”, Brasov
Anul IX, Nr. 2, Martie – Aprilie 1937
