Garda de Fier

Prof. Sextil Puşcariu

Intre personalităţile reprezentative ale Ardealului cărturăresc, între figurile care sintetizează sforţările neamului nostru de a ocupa un loc onorabil între popoarele în vecinică emulaţie spre culmile senine ale ştiinţei, d-l Sextil Puşcariu e, fără îndoială, între cele dintâi.

Prin activitatea ştiinţifică de aproape patru decenii, ca şi prin calităţile d-sale personale şi-a creat un ascendent, de care nu se bucură mulţi din aleşii neamului, — numele său, respectat pe urma a ceeace a dat ştiinţei, trecând de mult hotarele Ţării.

Căci d-l S. P. e un pasionat al ştiinţei. In camera lui, cu păreţii căptuşiţi cu cărţi, străbat greu chiotele partidelor politice. Departe de contingenţele politicei de interes personal, el înţelege să iasa din izolarea sa numai când e vorba să pună în discuţiune şi să lupte pentru probleme de interes general românesc, iar bunul simţ care-l caracterizează îl apără de a cădea în exagerări, în alunecări sau afirmaţiuni necontrolate, care scad valoarea individului, fiindcă-i scad seriozitatea, probitatea.

Intelect agil, dar întotdeauna echilibrat, înzestrat cu un discernământ aproape fără greş în judecarea oamenilor şi a operelor lor, în judecarea valorilor şi nonvalorilor; spirit disciplinat şi totuşi de îndrăsneţe iniţiative, fără însă a se aventura în lucrări care-i depăşesc puterile; cap clar, duşman neîmpăcat al obscurităţii, preocupat mereu de grija de a-şi înveşmânta ideile şi sentimentele în forma cea mai aleasă dar şi mai accesibilă celor cărora se adresează, — viaţa şi realizările lui Sextil Puşcariu, cu aceste calităţi, sunt o comoară care poate servi tuturor timizilor, neîncrezătorilor în puterile proprii, dezordonaţilor în munca pe care o săvârşesc, frământătorilor expresiunii prin materialul limbii a atât de variatului conţinut sufletesc: de un pilduitor îndreptar.

Dar nu e în intenţia acestor rânduri de a-i aduce elogii cu prilejul împlinirii a 60 de ani — ocazie care a prilejuit sărbătorirea şi omagierea d-sale la Universitatea al cărei profesor este — nici nu vom face noi aprecierea operei pe care o are la activul d-sale. Au făcut-o şi vor mai face-o alţii, cu autoritatea pe care le-o dă prestigiul instituţiei în numele căreia vorbesc şi apreciază, sau activitatea lor în aceleaşi domenii ale ştiinţei.

O făcu de mult Universitatea din Viena când, la vârsta de 27 de ani, îl abilita docent al ei.

O făcu Universitatea din Cernăuţi când, cu doi ani mai târziu, îl chemă între profesorii ei, încredinţându-i catedra de limba şi lit. română.

O făcu Academia Română când îl alese membru al ei.

O făcu tot Academia când îl însărcina cu redactarea Dicţionarului Limbii Române, moştenire lăsată de un Haşdeu.

O făcură facultăţile Universităţii din Cluj când îl aleseră de cel dintâi rector român al acelei Universităţi.

O făcu Republica Franceză când îi conferi Legiunea de onoare.

O făcură şi o fac cele mai de seamă reviste de specialitate — mai ales germane — care se simt onorate cu colaborarea d-sale.

O făcură şi o fac mereu savanţi străini de mâna ‘ntâi prin elogiile pe care le aduc filologului român, întemeietorului „Muzeului Limbii Române” şi conducătorului Buletinului acestui Muzeu, a monumentalei opere „Dacoromania”, care ar face cinste oricărei instituţii similare apusene.

O făcură Universităţi străine care l-au invitat să ţină conferinţe în cadrul lor.

Sentimentele-i religioase, care-i conduc viaţa, i-au adus, în 1933, preşedinţia Frăţiei Ortodoxe Române; iar calităţile-i de diplomat, — încredinţarea, mai anii trecuţi, a sarcinei de a ne reprezenta Ţara, în chestiile culturale, în faţa areopagului Ligii Naţiunilor.

Ce-am mai putea adăuga deci noi la aceste dovezi de preţuire şi consacrare a valoarei d-sale ca om, ca Român, ca bărbat de ştiinţă?

Intenţia acestor rânduri e: să dăm expresiune bucuriei noastre de a-l vedea pe sărbătoritul de la 17 Ianuarie şi la această vârstă tot atât de activ — dacă nu mai activ — ca ‘nainte cu 20—30 de ani şi să-i arătăm, cu acest prilej, toată mândria şi recunoştinţa Braşovenilor nu numai pentru cinstea pe care o face oraşului său de naştere prin activitatea şi roadele activităţii d-sale, ci şi pentru cultul pe care-l are — şi pe care nu numai că nu se sfieşte, dar se simte mândru şi fericit să-l sublinieze în toate prilejurile — pentru cultul tradiţiilor în care a crescut aici, evocându-le mereu în amintirea celor din jurul său şi căutând mereu să le reînvie, pentru atmosfera lor atât de prielnică reîntremării şi înviorării sufletelor abătute — pornite pe căi care nu sunt ale noastre — sau ofilite înainte de vreme de istovitoarea muncă intelectuală.

Academicianului şi profesorului Sextil Puşcariu, care fără tobe şi surle, printr’o activitate necurmată de câteva decenii a augmentat an de an reputaţia facultăţii de litere din capitala Ardealului şi prestigiul ştiinţei româneşti, îi trimitem, de-acasă, toate urările de sănătate şi de cât mai multe satisfacţii pentru restul vieţii, pe care i-o dorim prelungită, în depline puteri trupeşti şi sufleteşti, până la extremele limite care se ‘ngăduie aici pe pământ fiinţei omeneşti, — ca să poată da încă multă vreme celor pripiţi, celor nerăbdători, celor ahtiaţi de succese fără osteneli, pilda vie a muncii ordonate, tăcute şi neîntrerupte: singura cale pe care se poate creia numele bun, numele respectat, nu numai al indivizilor ci şi al neamurilor.

Axente Banciu
Revista ŢARA BÂRSEI, Braşov, Anul IX, Nr. 2, Martie-Aprilie 1937