Garda de Fier

Grafica: Demian

Din Vinţ pân’n Tebea, din Ciucea’n Inău,
O gloată ’ncruntată coboară prin vreme
Si’n ochii ei aşpri cu-adâncuri de hău
Ardealul străbunilor geme.

Cu munţii pe frunte şi ceru’n desagi,
Durerea de moarte în scrâşnet şi-o poartă
Şi’n pasul nepoţilor dârji de iobagi
Ardealul se’ncruntă sub soartă.

Sub ţundrele aspre se sbate cumplit
O inimă grea de venin să nu geamă.
Pe cruce de veacuri hain răstignit,
Ardealul stă frânt şi blesteamă.

In umbrele serii, coboară din cer,
Din cerul ciuntit, fără zări de lumină,
Un vaer de-adâncuri de plumb şi de fer:
Ardealul robit se închină.

Poteci de hăţişuri se umplu de paşi
Şi vântul de ’nalturi răscoală gorunii;
Din Blaj în Sătmar şi din Turda ‘n Almaş
Ardealul îşi cată străbunii.

Sub cerul rumân, înorat, hărtănit,
Se sbate în dungă un clopot de-aramă
Şi’n noaptea cumplită de veac prăbuşit,
Ardealul pe Horia-l cheamă.

Se clatină munţii şi brazii se frâng,
In clocot e valea şi’n negură dealul,
Strigându-şi osânda spre ceruri, şi plâng:
Ardealul !… Ardealul !… Ardealul !…

Mugur MARDAN
1940