Garda de Fier

Dr. Ivo Gheorghiev. Presedintele „AVE”, Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria 

“Binele romanilor din Bulgaria a plecat odata cu turcul, la 1877”

Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe)

 Dupa recensamintele oficiale, in satele de la sud de Dunare (din jurul Vidinului) si pana la granita cu Serbia, in Valea Timocului, ar locui circa 150.000 de “vlahi” si “romanofoni” – asa-zise “grupuri etnice”, carora prietena si partenera noastra de aderare europeana Bulgaria, nu le da nici o importanta. In realitate, din numaratoarea intreprinsa chiar de asociatiile acestor “vlahi” rezulta ca numarul lor trece de 250.000. Si intr-un caz, si in altul, adevarul este cat se poate de simplu: asa-zisii “vlahi” sau “romanofoni” (dar niciodata “romani”, in limbajul oficial bulgaresc!) sunt o minoritate etnica romaneasca. Ei nu sunt nici aromani, nici vlahi, sunt pur si simplu romani, urmasii tracilor romanizati care au populat candva marea provincie latina Tribalia. Traiesc pe aceste meleaguri de peste 2000 de ani, dar, din nefericire, ajunsi in zilele noastre, nu le este dat sa se bucure pe deplin ca sunt cetatenii unei tari membre a Ue. Bulgaria, mult laudata de oficialii de la Bruxelles pentru “progresele” ei in materie de drepturile omului si democratie, nu recunoaste, prin Constitutie, existenta minoritatilor etnice, ci doar a “grupurilor etnice” – ceea ce contravine Conventiei Cadru privind minoritatile a Uniunii Europene. Dintre aceste “grupuri”, doar turcii si tiganii au partide politice si drepturi la educatie in limba materna, la viata culturala si religioasa. Pentru autoritatile de la Sofia, cei 250.000 de romani traitori in zeci de comunitati compacte, nici nu exista. Am fost la Vidin, la Ganzova si la Smardan si am vorbit olteneste, cu “fusei” si “ma dusei”, cu multi sateni la fel de vrednici si de iuti ca fratii lor de la nordul Dunarii, in schimb Sofia imi spune mie, jurnalist roman, si Europei intregi, ca nu e adevarat, ca o minoritate romaneasca nu exista la sud de Calafat! Care sa fie explicatia? Aici e tot secretul: daca ar spune ca romanii sunt “romani”, adica daca i-ar recunoaste ca minoritate etnica, Sofia ar fi nevoita sa finanteze si sa deschida scoli si licee in limba romana, biserici, edituri, ziare, posturi de radio si Tv etc. Asa cum a deschis statul roman pentru micile comunitati bulgare de pe teritoriul sau! Ca sa nu intre la cheltuiala, Bulgaria prefera sa bage capul in nisip, ca strutul, si sa poarte la brau, ca jandarmii regali de acum 70 de ani, foarfecele de taiat zavelcile si camesoaiele romanilor. Acesta este ceea ce propaganda oficiala numeste “modelul etnic bulgar”.

Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe), un roman curajos din satul Rabova, a pus bazele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria (Ave), uniune cu sediul central la Vidin si cu membri si filiale din Timoc pana la Kozlodui, Silistra, Plovdiv (Pestera) si Sofia. Pentru indrazneala sa de a repune pe harta Bulgariei o importanta minoritate etnica, doctorul Gheorghiev a fost arestat, in 1994, sub acuzatia ridicola de “terorism si posesie de arme fara autorizatie” – “armele” fiind o pusca cu cremene, de muzeu, si cateva tevi de cupru pentru instalatii sanitare. Acum doi ani, la presiunile unui economist de la Sanepid, care nu vedea cu ochi buni implicarea sa in organizarea comunitatilor romanesti si nu-l scotea din “vlah imputit” si “mamaligar”, a fost nevoit sa-si dea demisia. Cu greu si-a gasit o alta slujba. In urma cu un an, s-a aflat foarte aproape de moarte, dupa un infarct cardiac provocat de amenintarea unor “oameni de bine”, ca va fi arestat ca agent al Bucurestiului. A stat cateva saptamani cu valiza la usa, iar un prieten apropiat era gata in orice clipa sa-i duca sotia si copiii la Ambasada Romaniei din Sofia.

“Noi suntem rumani”

 – Cata vreme statul bulgar nu va recunoste ca minoritate etnica, ci doar ca simplu “grup etnic”, care prin definitie nu poate revendica drepturi la viata etno-comunitara, care sunt obiectivele Uniunii Ave?

– In primul rand, vrem sa salvam si sa revendicam ceea ce am pierdut de-a lungul anilor: limba si credinta. Pentru ca limba si credinta sunt intr-o corelatie foarte stransa cu traditiile, obiceiurile si neamul. Poate suna pompos, dar neamul nostru romanesc, din sudul Dunarii, este un neam vechi si foarte puternic, format odata cu maramuresenii, cu oltenii, cu moldovenii, cu ardelenii si banatenii. Bulgarii ne numesc in continuare “vlahi”, sau “slavi vorbitori de limba latina”, dar asta este problema lor. Noi nu vrem sa ne numim “vlahi”, pentru ca bunicii nostri spuneau: “Noi suntem rumani”. Asa cum isi spun si romanii din Timocul sarbesc, de la Bor sau Malainita.

– In Razboiul de Independenta de la 1877-1878, zeci de mii de ostasi romani s-au jertfit pentru eliberarea fratilor bulgari. Ar fi fost de asteptat o minima recunostinta din partea lor. Cand a inceput, de fapt, raul pentru romanii din sudul Dunarii?

– Noi avem un proverb: “Binele a plecat odata cu turcul”. Imediat dupa jugul turcului, scolile romanesti, permise de stapanirea otomana, au fost inchise sau transformate in scoli bulgaresti, si asa au ramas pana in ziua de azi. In anii `30 ai secolului trecut, guvernul regal de la Sofia a interzis folosirea limbii romane, chiar si in biserici. Interdictie care a fost legiferata de comunisti in 1947 si care a ramas valabila pana de curand. Pentru ca, spre lauda sa, Ips Dometian, mitropolitul de Vidin, a dezlegat din nou, in aceasta primavara, slujba in limba romana, dar numai in eparhia sa. Aceasta nu este o hotarare a parlamentului sau a guvernului, ci o decizie locala a unui ierarh luminat. Practic, Legea din 1947 nu a fost inca abrogata de autoritatile statului.

“Jandarmii bulgari aveau foarfecele in dotarea standard a uniformei”

 – Intr-o istorie a romanilor timoceni, se vorbeste de un “etnocid” practicat sistematic de autoritatile bulgare, dar si de cele sarbesti, impotriva neamului nostru, incepand cu anii `30 ai secolului trecut. Cum a fost?

– Ordinul a fost de asimilare totala a neamului romanesc si s-a aplicat cu o duritate comparabila cu aceea maghiara din Transilvania. Era considerat un mare pericol apartenenta la acest neam, si autoritatile au facut tot ce era mai josnic pentru a descuraja romanismul. Primul pas a vizat eliminarea portului national care-i diferentia pe romani de ceilalti. Navaleau jandarmii calari in targ la Vidin si taiau cu foarfecele poalele camesilor barbatilor si fustele (zavelcile) femeilor. Intr-atat de inraiti au fost pe tema aceasta, incat jandarmii aveau foarfecele in dotarea standard a uniformei, alaturi de pusca, sabie si bici din vana de bou – un alt instrument de “bagat mintile in cap” bietilor romani atunci cand erau auziti vorbind romaneste. Siguranta ii supraveghea in permanenta, si nu o data, agentii navaleau in casele taranilor, stalcindu-i in batai, atunci cand ii auzeau vorbind pe limba lor. Ca sa vorbesti romaneste in casa ta, cu femeia sau copiii tai, sa canti sau sa te rogi, era musai sa ai lampa stinsa, sa se creada ca dormi, altminteri te trezeai ca oamenii in uniforma sparg usa si intra peste tine. S-a ajuns la situatii incredibile. Spre exemplu, strabunica mea, pe cand avea 20 de ani, venea cu carul cu boi la targ, sa vanda cateva banite de grau. A oprit-o jandarmul si, fara prea multa vorba, i-a taiat ia, lasand-o cu sanii goi. Biata fata, umilita si speriata, si-a ascuns goliciunea cu smocuri de iarba, ca sa se poata intoarce acasa prin sate si sa se poata infatisa lui tatane-sau. Altadata, un taran de la noi din sat s-a dus la Dunare sa-si adape boii. Jandarmul, aflat de fata, avea misiunea sa-l urmareasca, sa nu cumva sa le vorbeasca boilor romaneste. Ajunsi la apa, boii nu si-au aplecat boturile sa bea, pentru ca nu intelegeau comenzile bulgaresti ale stapanului. Iar taranul nu indraznea sa porunceasca pe romaneste: “Bea, Floricel, bea, Magurene”, stiindu-se supravegheat. In cele din urma, intr-un licar de mila pentru animale, cand si-a dat seama ca boii nu inteleg decat romana, jandarmul s-a dus mai incolo, sa nu-l auda pe badea Vasile cum isi indemna plavanii sa bea in limba interzisa. Caci daca l-ar fi auzit, era obligat sa-l aresteze.

– In afara unui scurt razboi in 1913, Romania si Bulgaria nu au avut multe motive de dusmanie. In timpul regimului comunist, tarile noastre aveau relatii “fratesti”. De unde atata ura impotriva romanilor?

– Bulgarii, pe timpul turcilor, au fost un popor umilit, lipsit de drepturi. Sute de ani au fost obligati sa-si schimbe religia, numele si limba. Li se interzicea sa vorbeasca bulgareste, erau fortati sa-si abandoneze identitatea. Astfel, au invatat numai rele de la stapani. Ca urmare, cand s-au vazut eliberati, au aplicat asupra noastra ceea ce au invatat de la turci.

“Fostul lider comunist, Todor Jivkov, era roman dupa mama”

 – Sa revenim la actualitate. Cand ati inceput sa va organizati pentru a va cere drepturile de minoritate etnica si ce ati obtinut pana in prezent?

– In 1991, a fost infiintata “Comunitatea Romanilor din Bulgaria”, al carei membru fondator sunt, iar in 1992, “Asociatia Vlahilor”, considerate atunci un mare act de curaj si entuziasm romanesc. Asociatia a editat multi ani o publicatie bilingva, “Timpul”, la care era abonat pe viata, insusi fostul lider comunist Todor Jivkov. In paranteza fie spus, Jivkov era roman dupa mama, la partidele de vanatoare cu Ceausescu n-avea nevoie de translator, vorbea bine romaneste. Din pacate, asta nu ne-a ajutat prea mult, liderul romano-bulgar nu a facut nimic pentru pastrarea identitatii noastre nationale. In fine, in anul 2003, am pus bazele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria, o organizatie cu impact larg in randul romanilor, a carei seriozitate a fost apreciata si de Departamentul Romanilor de Pretutindeni, de pe langa Ministerul de Externe din Bucuresti.

– Cum colaborati cu Departamentul Romanilor de Pretutindeni?

– Noi lucram foarte bine cu acest departament. Am primit ajutoare pentru dotarea cu birotica a Uniunii, pentru organizarea unor actiuni culturale romanesti, pentru crearea filialelor din toata tara, dar mai ales pentru organizarea scolilor de duminica din satele noastre. Intregul material didactic, calculatoarele (desigur inca insuficiente), manualele si tot ce mai e necesar pentru cele 17 scoli pe care le-am deschis pana acum in casele unor invatatori pensionari, care s-au oferit sa gazduiasca peste 700 de pui de romani dornici de invatatura, ne-au fost trimise de la Bucuresti. Faptul ca partea bulgara a permis, scrasnind din dinti, aceste relatii, este laudabil. E un pas important catre momentul cand speram ca va fi dreptate si pentru noi in tara asta, in care vrem sa traim, si ai carei cetateni loiali suntem. Dar pana cand Bulgaria va lua in serios Conventia Cadru a Ue si va intelege ca are obligatia sa deschida scoli de stat, sa finanteze editarea de manuale, ziare si reviste pentru minoritatea etnica romana – asa cum face Romania pentru minoritatile sale, inclusiv pentru cea bulgara – sunt bune si scolile de duminica. Aici, ca pe timpul lui Antim Ivireanu, vin pruncii satelor sa cante, sa graiasca si sa se roage in limba lui Eminescu. Ceea ce nu s-a mai intamplat de pe timpul turcului.

“Cand va lumina soarele si pentru noi?”

 – Stiu ca ati trimis scrisori peste tot. Ati primit vreun raspuns?

– Am scris la Sofia, la Bucuresti si la Bruxelles, si am spus tuturor care este drama noastra. De la Sofia, am primit raspuns de la vicepresedintele Parlamentului, profesorul Ognean Ghirgikov, care a spus ca planul nostru e frumos, ca scolile in limba romana sunt interesante, dar am fost intrebati cu cinism, daca avem bani sa le sustinem. E limpede ca Sofia nu gandeste europeneste, nu si-a schimbat optica, e ceva inradacinat in mentalitatea lor cu privire la romani. De la Bucuresti, am primit si continuam sa primim ajutoarele necesare, iar de la Bruxelles, n-a sosit inca nici un semn. Se spune ca marii calugari aromani, Chiril si Metodiu, creatorii alfabetului chirilic de la sfarsitul primului mileniu crestin, s-au dus la Papa de la Roma si i-au cerut dezlegare pentru introducerea noului alfabet in bisericile din Est, intreband retoric: “Eminenta Voastra, oare soarele nu lumineaza egal pentru toata lumea? Cand va lumina si pentru noi, cei din Rasarit”? Si Papa le-a dat dezlegare sa foloseasca alfabetul slav. Noi, romanii din Bulgaria, la randul nostru, am ajuns sa ne intrebam, cu privirea indreptata spre capitala tarii noastre Sofia: “Domnilor guvernanti, oare nu lumineaza soarele si pentru noi pe pamant, ca pentru toata lumea?”.
Ion Longin Popescu, Formula AS

Lui Ivo Gheorghiev îi puteti scrie la e-mail: ifg@abv.bg Telefon : BG:00359.8888.31.873 sau Ro:0767.368.190. Donatiile de carti romanesti, de manuale, Cd-uri si orice material cultural si educational sunt binevenite. Ele pot fi trimise pe adresa redactiei noastre sau direct in Bulgaria, la Uniunea Etnicilor Romani, str. Tzar Mahail III Sisman nr. 57, cod 3700 Vidin.