Garda de Fier

"A rămas lângă turma credincioşilor săi..."

Când s’a răspândit, zilele trecute, vestea despre înfiorătoarea sălbăticie a ungurilor în Huedin care la 10 Septembrie au ucis, în chinuri oribile, pe protopopul Aurel Munteanu şi pe gardianul său, în faţa mulţimii adunate la târgul de săptămână al Huedinului, ni se părea cu neputinţă de crezut un asemenea măcel monstruos. Şi totuşi s’a consumat îngrozitorul act tiranic de o brutalitate mai sângeroasă decât cele din zilele lui Ginghishan, secerând printre cele dintâi victime viaţa credinciosului şi neînfricatului luptător naţionalist care era în toate împrejurările vrednicul protopop al Huedinului, Aurel Munteanu, o personalitate cunoscută şi apreciată în largi cercuri româneşti, nu numai printre preoţii şi ţăranii din satele păstorite de dânsul cu înflăcărată râvnă duhovnicească si cu nestinsă jertfelnicie.

Ca partizan al regretatului Octavian Goga, s’a învrednicit să fie adeseori chemat la Ciucea printre prietenii lui intimi si chiar să fie ales senator în sesiunea parlamentară din 1926—27.

Adânc cutremurat de sălbăticia grofului Urmaczy Nandor, care în iarna anului 1919 arsese pe rug 45 de ţărani români de pe moşia sa Jozsikafalva, protopopul Munteanu a alergat în toate părţile adunând fondurile necesare pentru înălţarea unei troiţe şi a unei capele comemorative pe locul, und s’au săvârşit în vâlvătaia flăcărilor aceşti ţărani mucenici ai desrobirei dela 1918. In fiecare an chema poporul din satele protopopiatului său la procesiuni şi rugăciuni pioase în amintirea acestor jertfe ale credinţei româneşti. Se pare că această activitate naţionalistă şi creştinească n’au putut s’o uite, nici s’o ierte ucigaşii dela Huedin.

Cu toate că i se atrăsese atenţia să se refugieze la centrul episcopiei din Cluj, pentru câtva timp, protopopul Munteanu, încrezător în promisiunile ce-i făcuse colegul său maghiar protopopul calvin Bokor, de a-l apăra în caz de primejdie, nu a dat ascultare sfatului prietenesc, ci a rămas lângă turma credincioşilor săi, răscumpărându-şi astfel cu însuşi sângele său conştiinţa datoriei împlinite, cu eroic spirit de sacrificiu, până la cea din urmă răsuflare.

Mucenicia lui Aurel Munteanu chiamă în amintirea tuturor si pe cei 45 de ţărani arsi pe rug în 1919 şi pe cei 180 de dorobanţi din oastea lui Mihai Viteazul, atacaţi prin surprindere în dimineaţa unei Dumineci de August 1600 — în larga piaţă a Huedinului tocmai în timpul săvârşirei serviciului divin în biserică — ucişi cu nemiluita şi unii dintre ei îngropaţi de vii, între chiotele de bucurie şi cuvintele de ironie ale bestialilor ucigaşi maghiari. Deci cazul dela 1600 s’a repetat la 1919 şi la 1940.

Să nu uite fanfaronii propagandişti dela Budapesta a înregistra în publicaţiile lor aceste trei cazuri de „civilizaţie maghiară”.

Românii nu le vor putea uita în veci. Sângele nevinovat al mucenicilor dela 1600, de la 1919 şi dela 1940 pătează pentru totdeauna fruntea revizioniştilor de la Budapesta.

(“Telegraful Român” — 29 Septembrie 1940).
– Mai mult despre Atrocităţile maghiare